A treia cale de la Olt

Alegerile parlamentare vor avea loc în decembrie. Ciudate alegeri. Toată lumea ştie cine le va câştiga, iar semnul de îndoială este legat doar de capacitatea învingătorului de a faec majoritatea de a impune primul ministru şi noul guvern.
La Olt, e cam la fel. Victoria stângii, rămasă solidară în zona PSD, este incontestabilă de pe acum. Cu majoritatea ultraconfortabilă a primarilor, cu un aparat bine pus la punct, cu structuri şi rezerve aproape paramilitare. Aici se pune doar problema scorului. Ţinta asumată neoficial este de peste 60%. În partea cealaltă, pe dreapta, la liberali, ei şi cei din afară, ştiu că nu le ia nimeni locul doi. Există şi aici problema de scor. Fataliştii văd sub 20%, optimiştii merg spre 35%. Poate fi la mijloc. Dar, multe se întâmplă până în decembrie. Oricum, ca o necunoscută acceptată de toată lumea şi de Paul Stănescu, şi de Gigel Ştirbu şi de cei din preajma lor, e faptul că la Olt există loc pentru o a treia cale. Nu se poate repeta scenariul de acum patru ani, atunci când, la prima mână, USL-ul lua cam tot. E altceva acum. Între timp, internetul, cu toate fructele sale, Facebook, Twitter, YouTube şi restul platformelor de comunicare, domină absolut şi servesc necondiţionat omul amator de cunoaştere. În aecste condiţii, să căutăm a treia cale.
Ar fi de luat în seamă ALDE. Partidul lui Tăriceanu. Însă, aici roadele de la locale nu dau speranţe mari. Dacă mai punem şi imaginea negativă a liderului de la centru, căruia, ce tragedie, consultaţii săi nu-i spun să schimbe ceva. În discurs, în ţinută publică, în abordare. E greu pentru Mihai Niţă, Teiu Păunescu, atât timp cât au pe lângă ei oameni care emit pretenţia că le ştiu pe toate…
PMP-ul e straniu. Beneficiază la Olt de un om împotriva căruia nimeni a aplecat mâna după piatră: Dumitru Niculescu. Nu-i va fi de ajuns şarmul de la purtător, dacă va fi capabil să regăsească bazinul pierdut al lui Traian Băsescu din Olt, în deosebi din Slatina. Această alternativă politică poate deveni a treia cale într-un judeţ unde toată lumea ştie cine urcă pe primele două locuri.
Altfel, dincolo de cele de mai sus, e aproape imposibil să spui că astăzi mai e loc de altcineva. Cu o singură vizită la Slatina, prost pregătită, a distinsei doamne Clotilde Armand, nu se face primăvară sau prag electoral pentru Uniunea Salvaţi România.
Din păcate, astăzi, dincolo de cei care au de tras pentru locul trei, privesc fie cu speranţă idioată (cei de la ALDE speră să le dea PSD nişte voturi de undeva), fie cu resemnare (PMP-ul nu se gândeşte nici măcar să înceapă o bătălie electorală), nu înţeleg că, pentru binele mers al societăţii româneşti e chiar nevoie de o a treia cale.
Altfel, oricând e posibil ca, în numele unui inters naţional, venit de la Bruxelles (sic!), PSD şi PNL să fie condamnate să guverneze împreună. Iar, când nu ai opoziţie, orice cetăţean ştie că aşa ceva se numeşte dictatură. Şi dictatura unor grupuri de interese e mai periculoasă decât ce am trăit cu toţii, cei care am fost atunci, înainte de 1989.
Deşi, un electorat, aşa cum este în judeţul Olt, ar accepta să intre şi în dansul ideilor propuse spre dezbatere de un candidat independent. Numai că, şi pe speţa de faţă funcţionează fatalitatea. Cei care au ceva de spus nu se implică în mecanism, iar ceilalţi, care nu au nimic de spus sunt deja de multă vreme în partidele politice de la Olt.
Până atunci, oltenii ar trebui să fie învăţaţi să se ferească de minciunile electorale consacrate: hidrocentrală la Islaz, pod peste Dunăre, centuri ocolitoare la Slatina şi Balş, vreo două autostrăzi. Cele care au sedus degeaba omenirea olteană în urmă cu ani, atunci când Frunzulică şi Şova veneau să salveze judeţul de… bună-credinţă.