În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin.
Dragii mei,
Am asistat dimineață, din păcate, la un eveniment ce m-a provocat să vă scriu.
Eram în Gara de Nord și imediat după ce mi-am luat biletul am vrut să îmi iau un covrig pentru a mânca ceva cât aștept gararea trenului.
M-am așezat la coadă cu căștile în urechi așteptând răbdător și, recunosc, salivând la vitrină, să mi se ia comanda.
Dintr-o dată nu am reușit să mai înțeleg melodia din căștile mele pentru că la vitrina alăturată unde se servea mâncare tip fast-food, o doamnă făcea un scandal monstru și jignea în toate felurile pe tânărul care muncea ca un rob să sature o mulțime ce începuse să dea dreptate culmea, nu lui, ci doamnei.
Toată agitația pornise pentru că un singur OM pregătea mâncarea PENTRU cel puțin 30 de OAMENI parcă nemâncați de săptămâni și nu reușea să facă față, doamna așteptându-și comanda de „10 minute bune”.
Mă uitam cu durere la un tânăr obosit care își cerea scuze și spunea că muncește de 12 ore și că o să servească pe toți cei prezenți dacă mai au puțină RĂBDARE.
Am plecat de la vitrină fără să îmi iau ceva și m-am îndreptat spre peron cu gândul la episodul petrecut mai devreme în fața ochilor mei.
Omul de astăzi vrea totul, dar ACUM. Noțiunea de răbdare nu mai există din păcate. Fiecare vrem să ne realizăm în câțiva ani, dacă s-ar putea să fim directori după ce terminăm liceul cu atât mai bine, vrem să nu mai așteptăm atât la ghișeu, nu mai avem răbdare când mergem la magazin.
Copiii nu mai au răbdare la ore, părinții nu mai au răbdare în trafic.
Răbdare nu mai avem nici cu Dumnezeu, deși El continuă să ne aștepte la o îmbrățișare! Te uiți la naş atunci când vine cu copilul la botez și el îți arată ceasul că i se pare că durează slujba „de 10 minute bune”. Te uiți la miri când vin în Biserică pentru a lua binecuvântarea lui Dumnezeu cum își dau ochii peste cap pentru că tu ai intrat peste programarea lor la ședința foto. Te uiți la cei care își conduc un bătrân pe ultimul drum cum sunt nerăbdători să vândă casa și să împartă banii.
Mă întreb oare dacă aveam un Dumnezeu nerăbdător, mai eram astăzi? Un Dumnezeu care să ceară totul de la noi ACUM! Să nu aștepte îndreptarea noastră și să ne mustre pe loc pentru cele „10 minute bune” de întârziere.
Un Dumnezeu care să nu aștepte acel „Dumnezeule milostiv fi mie păcătosului”, un Dumnezeu care să nu accepte răbdător bătăi, scuipări, loviri, cruce și moarte? Un Dumnezeu care să nu mai aibă răbdare cu o lume tot mai cu spatele la El?
Dragii mei,
Haideți să nu mai facem show-uri cu aproapele nostru pentru 10 minute de întârziere. Mântuitorul Hristos ne așteaptă o viață întreagă la El fără să ne ceară socoteală nici pentru o clipă.
Pierdem ore, nu minute, stând cu un telefon în mână făcând nimic. Pierdem ani fără să ne iubim reciproc după porunca mare a iubirii. Pierdem o eternitate fără Dumnezeu, dacă nu începem să ne schimbăm. Iar când cineva ne cere 10 minute de răbdare, refuzăm cu o încăpățânare de neînchipuit.
Dumnezeu Tatăl a fost răbdător când a făcut lumea, Dumnezeu Fiul a fost răbdător când era pus pe Cruce, Dumnezeu Sfântul Duh este răbdător când sfințește lumea.
Fiți răbdători fraților, cum Dumnezeu este!
Prof. Drd. Alin Bolboașă Șofaru – așteptând răbdător într-un tren care refuză să mai înainteze de „10 minute bune „.
