MÜNCHEN – VINERI, 22 IULIE 2016, orele 18:30 (ora Germaniei)
18:30 – ora la care intram în capitala BAVARIEI, după un parcurs de 560 kilometri, cu autoturismul, venind de la MILANO, prin ELVEȚIA.
Eram liniștit, relaxat și mulțumit că „parcursul” se înscria în cursul ORAR calculat. Mă „pregăteam” să dau „PIEPT” cu aglomerația infernală, caracteristică marilor metropole, așa cum o cunoșteam deja pe cea de la München. Sistemul de navigație îmi „comunica” și desena cu exactitate traseul spre locul de cazare, HOTELUL N.H MÜNCHEN CYTY.
Surpriză și curiozitate, însă. Metropola era „lejeră și rarefiată” de auto și pietoni, dar brăzdată, în viteză, de dubițele „POLIZEI”, cu sirenele pornite, mașini ale unor trupe speciale de intervenție (cum aveam să aflu ulterior), ambulanțe și mașini de pompieri. De asemenea, intersecțiile erau bine „controlate și păzite” de trupele speciale, despre care aveam să aflu că erau de elită G.S.G 9 federale.
Înainte de orele 19′ ajungeam la hotel. În hol, la recepție, mulți turiști, în special japonezi, urmăreau cu înfrigurare emisiunile informative de la TV-uri, iar cei doi recepționeri „traduceau” în limba engleză. Dar, TOTUL era incertitudine, încrâncenare și teamă, căci informațiile „comunicau” un atac sau mai multe atacuri teroriste de amploare. Nimeni nu știa cu exactitate ce se întâmplă, decât faptul că 8, inițial, apoi 9 persoane, au fost ucise, și peste 30 rănite, în centrul comercial OLYMPIA din oraș, lângă un Mc Donald’s.
Panica era generală și cuprinsese tot orașul, cu atât mai mult cu cât:
1. Doar purtătorul de cuvânt al Poliției din München era autorizat să comunice cu presa.
2. Doar șeful poliției müncheneze făcea declarații oficiale și legitime.
3. Populației i s-a recomandat să se retragă de pe străzi și locurile publice și să rămână în spațiile închise.
4. Forțele de ordine din München au fost „suplimentate” cu ajutoare din landurile vecine – HESSA și WÜRTENBURG.
5. Doar în situații FOARTE GRAVE intervin forțele speciale federale de elită G.S.G. 9, ceea ce s-a și întâmplat, aduse cu elicoptere ce survolau cu intensitate orașul.
6. Forțe de ordine austriece au „ajutat” și ele la „operațiune”.
7. S-a comunicat la un moment dat că s-a închis granița dintre Germania și Cehia.
8. Serviciile de securitate austiece au luat măsuri speciale la granițele AUSTRIEI.
9. Transportul în comun a fost oprit.
10. Gara centrală a fost evacuată, iar magazinele au fost închise.
Timpul trecea, panica se amplifica, căci se lua în calcul posibilitatea să fie mai mulți atacatori în mai multe „puncte” din oraș.
În această perioadă, eram la Hotel și urmăream foarte atent „ce se întâmplă”, în condițiile în care aveam planificat să vizitez centrul orașului – piețele KARLSPLATZ și MEYERPLATZ, numai că acestea au fost primele „închise”, vorbindu-se chiar de atac asupra lor.
În ceea ce mă privește, deși relativ singur, la aproape 2.000 de kilometri de casă, mi-am păstrat calmul și stăpânirea de sine. Cu toate că, indiferent de situație, nu mă pierd cu firea, de data asta mă simțeam și mai responsabil pentru siguranța soției și a nepotului. Tocmai de aceea, eram convins că ÎN CAZ DE… …, trebuie evitate intrările din HOTEL – principală, din față și cea secundară din spate.
Am „avut timp” să-mi dau seama că se putea „găsi” adăpost „sigur” în „locații” de la subsolul hotelului și eram „foarte pregătit” să acționez în acest sens. În sfârșit, în jurul orei 23:00 situația a început să se „așeze”. Șeful poliției din München a comunicat „FINALUL”, cum că a fost un singur atacator descreierat, aflat sub tratament psihiatric, de origine iraniană, care s-a sinucis împușcându-se în cap.
Printre altele, am întrebat la recepție de ce nu face declarații CANCELARUL, așa cum o face PREȘEDINTELE FRANCEZ în situații similare?! Răspuns: „Panica s-ar fi amplificat”.
Noaptea a trecut, dar nu în liniște, căci sirenele au continuat să „șuiere”, „zgomotele” continuau și ele, iar sub impresia „evenimentului” aveai senzația că sunt explozii, căci lumina alterna cu întunericul.
SÂMBĂTĂ, 23 IULIE 2016, un „calm relativ”. După vizitarea orașului și a celebrei ALLIANZ ARENA – FC BAYERN MÜNCHEN (cu măsuri de securitate severe), plecam spre VIENA, via SALZBURG – LINZ, numai că primii 50 de kilometri i-am parcurs în aproape 3 ore, pentru că Germania era încă în stare de șoc, iar forțele de ordine „suflau și în iaurtul” de pe AUTOSTRĂZI.
În plus, surprinderea avea să continue și în zilele următoare, pe măsură ce aflam că pe parcursul celor 5.000 de kilometri, LOCURI, LOCALITĂȚI în care „poposisem” și pe care le vizitasem, deveniseră ulterior trecerii, la doar 1-2 zile, „ȚINTE DE ATAC”: FRANȚA, EVEȚIA, chiar în GENEVA, unde vizitasem inclusiv AEROPORTUL, ITALIA – chiar MILANO cu centrul istoric și celebrul SAN-SIRO – AC MILAN și INTERNAZIONALE MILANO, apoi din nou ELVEȚIA (în drumul către GERMANIA), unde s-au impus măsuri severe de securitate „beneficiind” de un „control amănunțit” al autoturismului.
Toate astea m-au făcut să înțeleg, ulterior, de ce la granițele AUSTRIEI „a dispărut” SCHENGENUL, fiind „atent” controlat, iar la HUNGARORING am constatat cele mai „atente” măsuri față de anii anteriori.
Cele petrecute îmi întăresc convingerea pe care am exprimat-o cu ceva vreme în urmă, că: „EUROPA ESTE SUB ASEDIU!” și este de datoria LIDERILOR ei să o apere. Pe de altă parte, cât de subțiri și uneori neavenite sunt „analizele și comentariile” analiștilor și tuturor oamenilor politici din ROMÂNIA, referitoare la problemele EUROPEI „CONTEMPORANE”.
Iar în privința analizei unui ATENTAT TERORIST, una este să-și dea cu părerea, cum am auzit la mai toți analiștii și oamenii politici, păreri uneori stupide și chiar tâmpe, „de pe margine”, și alta este să fii „prins” în interesul periculos al „evenimentului”, căci numai atunci poți percepe cu „SUBIECT și PREDICAT” CRUDUL ADEVĂR.
ÎN LOC DE CONCLUZII
Din păcate, TERORISMUL, pentru multă vreme, fie că este provocat de ENTITĂȚI PUTERNICE (ISIS, AL-QAIDA, DAESH etc), fie că este „opera” unor descreierați, va dăinui în EUROPA (și în lume) ca o BOALĂ NETRATABILĂ și NEVINDECABILĂ.
PROF.
ION PĂTRAȘCU
SLATINA – OLT
