‘Nea Sandu Taifas s-ar putea să nu fie Dumnezeu…

Îmi propusesem o analiză a campaniei electorale și a candidaților din Slatina. Am renunțat la timp. Am văzut că la liberali, pe listă, este Andrei Iordache. Bunul meu prieten. Și al altora. Dar, știind că acolo unde se implică el electoral se pierde pe linie, am renunțat…
Am ajuns la Vîlcele. Comună frumoasă, oameni aprigi, destoinici, beneficiari ai drepturilor electorale, pe 5 iunie. Ca în toată țara. Să-și aleagă primarul, consilierii și ce o mai fi pe acolo. La un moment dat, ai zice că aici nici nu mai trebuie organizate alegeri. Primarul în funcție, social-democratul Alexandru Taifas, un pensionar respectabil al sistemului public de pensii, cu o remunerație pe măsură, după ce a fost pus de partid patru ani manager la spitalul de nebuni de la Schitu, e cel mai bun. Sau așa se vede, cu… modestie, cel în cauză. Unul e prea tânăr, mai are, pe deasupra și origini nesănătoase, fiind fiul tatălui săi (originile nesănătoase e practică folosită cu succes de propagandiștii de partid, înainte de 1989), alții sunt navetiști, ceea ce e aproape infracțiune, iar toți deopotrivă, niște oameni nerecunoscători, nu vor să vadă, ceea ce nu mai vede multă lume în comuna Vîlcele, în Alexandru Taifas, un salvator al națiunii.
În consecință, mă mir că până acum, zelos din fire, prefectul de Olt, profesorul de matematică, Silviu Neacșu, nu a dat un ordin de zi, pe unitate, pentru a-l numi, direct, pe Alexandru Taifas, primar la Vîlcele, cel puțin până la expirarea mandatului lui Kim Jong-un, la rându-i un primar peste o… comună mai mare numită Coreea de Nord. Dar… așteptăm ordinul de numire pe viață!
Până atunci, lăsând puțin de o parte pamfletul și venind la lucruri serioase, la Vîlcele, Alexandru Taifas nu este Dumnezeu! A câștigat ultimul mandat în 2012, atunci când, și capra moartă în urma unui incident feroviar, ar fi avut prima șansă să ajungă primar, oriunde în România, dacă era pe lista cui trebuie.
În ultimii patru ani s-au mai făcut niște lucruri la Vîlcele, dar mult mai puține decât s-au promis, decât se puteau face și de cât este nevoie. Aici, oamenii, acei nerecunoscători, cum i-ar defini cineva care nu beneficiază de sprijinul electoral al acestora, vor și ei altceva! Un primar mai tânăr, energic, mai deschis la dialog și, poate, cu mai mult suflet în relația cu cetățeanul. Culmea, e că poate fi și navetist. Căci, decât unul care să stea 24 de oră în comună și să stea… cuminte, e posibil ca localitatea Vîlcele să se dezvolte și cu un edil capabil să facă, în timp puțin, multe lucruri bune!
Nu vreau să cred că investițiile majore ale ultimilor patru ani, petrecute la Vîlcele, sunt împlinite, exclusiv, din meritul primarului în funcție. Până la urmă, pe lângă pensie, omul are și o indemnizație pentru care chiar trebuie să facă ceva. Altfel, dacă dăm de o parte contribuția Consiliului Județean Olt, la împlinirile edilitare ale comunei din ultimii patru ani, nu rămân multe lucruri semnificative: niște poduri peste niște șanțuri… e puțin, poate prea puțin! De aproape zece miliarde de lei, alocați de la Guvern, de la Consiliu, de la Prefectură.
Oamenii de la Vîlcele vor, pur și simplu, un primar. Un om deloc sofisticat. La fel ca ei. Capabil să zâmbească și să privească exact de la înălțimea pe care o are, nu mai de sus. Altfel, cu respect pentru fiecare candidat de la Vîlcele, indiferent din partea cui candidează și cu ce intenții intră în această competiție, o remarcă jurnalistică, păcătoasă, la final de rând: în urma analizelor și demersurilor făcute la trei surse, cum îi stă bine unui scriitor de editoriale la ziar, e sigur: ‘Nea Sandu Taifas, de la Vîlcele, nu este Dumnezeu!