Hristos a Înviat!
Am să salut din nou şi dacă sunt doamne sau domnişoare care citesc acest cuvânt, am să le rog pe ele să răspundă cu mai mare ardoare. Am ales această variantă, deoarece Duminica a III-a după Înviere este dedicată femeilor mironosiţe.
Duminica poartă titulatura doar pentru acest grup de femei, dar este o zi specială în care Biserica alege să cinstească în mod deosebit femeia creştină. Este şi normal, domnilor, să li se aducă o cinste deosebită atât de aproape de praznicul Învierii, deoarece ele au fost învrednicite primele să primească vestea învierii Mântuitorul Hristos.
Dacă citim foarte atent referatul biblic al Patimilor şi Morţii Mântuitorului Iisus Hristos, observăm că Sfinţii Apostoli au fost „fricoşi” şi L- au părăsit pe Învăţătorul lor. Motivaţie le găsim pentru atitudinea lor deoarece L- au văzut pe Hristos prins, batjocorit, judecat pe nedrept, răstignit şi pus în mormânt.
Însă un grup de femei, printre care Fecioara Maria, Maria Magdalena şi „cealaltă Marie” precum şi altele, au preferat să fie lângă Hristos cu toate riscurile pe care le presupunea prezenţa lor alături de Cel condamnat la moarte pe nedrept.
Ele sunt primele care văd Îngerul la mormânt şi primesc vestea cea mare că Hristos a Înviat ca răsplată pentru curajul dar mai ales credinţa pe care ele au avut-o. Am să vă redau primele zece versete din Sfântul Evanghelist Luca, capitolul 24, pentru a putea continua ceea ce am să vă spun astăzi:
„1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.
9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.”
Special am scris cu caractere evidenţiate versetul 9, pentru că el ne arată misiunea femeii creştine astăzi, anume de a vesti tuturor oamenilor că Hristos a Înviat!
Din mormântul Mântuitorului nu ni se dăruieşte doar vestea marea a Învierii Sale, ni se oferă, VIAŢĂ, IERTARE, IUBIRE şi BUCURIE!
Asta trebuie femeia creştină să ne vestească astăzi, într-o lume care refuză cu ardoare să îl mai vadă pe Hristos Înviat. Femeia creştină trebuie să dăruiască VIAŢĂ pentru că şi Sfântul Apostol Pavel ne spune în epistolele sale că „femeia se mântuieşte prin naştere de prunci”. A dărui viaţă însă nu este suficient dacă luăm ad litteram spusele Apostolului, deoarece copilul trebuie şi educat. Astfel putem spune că femeia creştină se mântuieşte prin naştere şi creştere de prunci şi trebuie să vestească tuturor că acesta este rolul ei.
Femeia astăzi trebuie să ofere şi IERTARE, iertarea Lui Dumnezeu, imposibil de conceput pentru noi astăzi. Cum poţi ierta pe cei care te trimit la moarte? Cum poţi ierta pe cei care te judecă pe nedrept? Cum poţi ierta pe cei care te răstignesc?
O astfel de iertare poate să ofere doar o persoană care iubeşte necondiţionat. Mama este persoana care iubeşte necondiţionat aşa cum Dumnezeu iubeşte fără limite.
IUBIREA pură trebuie vestită tot de femeie. Un bărbat mereu o să asculte de o femeie supusă care îl iubeşte sincer, iar o femeie o să iubească un bărbat care o ascultă şi o iubeşte la rândul lui doar pe ea. Iubirea sinceră o are o soţie pentru soţul ei şi o mamă pentru soţul şi copiii ei.
Femeile mironosiţe de astăzi trebuie să ne vestească BUCURIA. Această bucurie a Învierii lui Hristos o mamă o vesteşte prima dată atunci când îşi învaţă copilul să rostească prima rugăciune. O astfel de bucurie o vesteşte o bunică, atunci când merge cu nepoţelul ei de mână la Biserică, este asemenea bucuriei mironosiţelor la întâlnirea cu îngerul şi exemplele pot continua
Femeia, fie că are obrazul brăzdat de ani, sau are pletele tinere, are misiunea dată de înger de a vesti oamenilor pe Dumnezeu, oferind lumii viaţă, iertare, iubire şi bucurie.
Rog pe Bunul Dumnezeu să îşi reverse darurile Sale cele bogate asupra tuturor femeilor creştine care îşi înţeleg misiunea dată de Dumnezeu, să aibă sănătate, pace şi multe bucurii Amin.
Prof. Teolog,
Alin Bolboașă Șofaru
