Dacă am trece în revistă „exercitarea” puterii democratice din ultimii 26 de ani, în raport cu CONSTITUȚIA ROMÂNIEI, vom constata că cele trei puteri au „lucrat” într-o permanentă confruntare cu voința poporului și nu în consens cu ea, cum ar fi fost firesc. Asta ar fi explicația titlului, justificată, după cum urmează, printr-o abundență de „acte concrete” prin care POLITICIENI de toate culorile au încălcat deseori CONSTITUȚIA țării. În această privință opinia publică este unanimă (într-o asemenea apreciere) constituind un adevărat „barometru” pentru „mersul lucrurilor” în ROMÂNIA.
AȘADAR, să explicăm metodic pentru a nu greși:
Art. 1. Prin „prea multe” măsuri și acțiuni neromânești, politicienii au reușit să „ASIGURE” independența vulnerabilă, unitatea națională, tot mai mult amenințată și suveranitatea știrbită a țării.
DEMNITATEA ROMÂNULUI de rând este echivalentă cu umilința „internă și externă” în timp ce DREPTURILE sunt „direct proporționale” cu relațiile de partid și persoanele.
PUTERILE ÎN STAT se află într-o permanentă „LUPTĂ” pentru a se încălca reciproc pe fondul unei inexplicabile lipse de respect instituțional.
LEGILE și CONSTITUȚIA, în multe cazuri, se răstălmăcesc în raport de interesele celor puternici sau de momentul în cauză.
Art. 2. SUVERANITATEA este deseori sacrificată chiar dacă afectează soarta poporului. Astfel, sunt cazuri când este redusă la interesul ALEȘILOR, căci de multe ori numeroase LEGI nu exprimă VOINȚA POPORULUI. De pildă, POPORUL SUVERAN n-a încuviințat niciodată și nicicum BENEFICII necuvenite și PENSII SPECIALE pentru ALEȘI ori pornind de la alin. 2 (Art. 2) o asemenea LEGE este și „ILEGALĂ” și NECONSTITUȚIONALĂ.
Art. 3. Este încălcat atâta vreme cât „nu se invocă” alin. 4, conform căruia pe teritoriul românesc nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine „fie și doar aproximativ 6000 de indivizi”.
Art. 4. SOLIDARITATEA cetățenilor țării în fața problemelor cu care se confrunta ROMÂNIA, șomaj, sărăcie, educație precară, sănătate în stare de „avarie” etc; rămâne doar pe hârtie. Bogații rămân bogați, iar săracii sărăcesc tot mai mult.
Art. 7. (17) ROMÂNII din străinătate sunt „UITAȚI” și de aceea asistăm, zi de zi, la „TRATAMENTUL EUROPEAN” care li se administrează fără cea mai mică „remușcare” din partea BUCUREȘTIULUI, care are și un MINISTER pentru o asemenea „CESTIUNE”.
Art. 8. Dacă avem în vedere și numai finanțarea frauduloasă a PARTIDELOR – fenomen aflat tot mai insistent pe „ordinea de zi” a D.N.A și PARCHETELOR, este o dovadă suficientă a încălcării acestui articol.
Art. 9. Liderii „CU VECHIME” ai sindicatelor au încetat demult să mai apere cu adevărat interesele și drepturile profesionale, economice, sociale, ale membrilor de sindicat și în „gașcă” cu DIVERȘI au ruinat ȚARA, doar bat câmpii „dând din gură”.
Art. 10 și 11. O politică internațională prea des, nu doar lipsită de DEMNITATE, dar presărată parcă cu „accente sinucigașe”, când o analizăm cu de-amănuntul. Nu întâmplător și chiar foarte demult – 1877 – MARELE EMINESCU sublinia nevoia de „a ne întări înăuntru pentru a inspira încredere în afară”.
Art. 12. „TRICOLORUL” de multe ori UMILIT, IMNUL DE STAT fluierat, iar autoritățile TAC mâlc.
Art. 13. MARII LIDERI ai noștri pun – pasiv – limba română de multe ori în INFERIORITATE (VOIT sau INCONȘTIENT) căci, DE, E la modă „ALTE LIMBI”.
Art. 15 și 16. Încălcate flagrant, dacă luăm în calcul că EGALITATEA în DREPTURI este consemnată doar pe hârtie, căci în ROMÂNIA, DISCRIMINAREA UNORA și PRIVILEGIILE ALTORA au au devenit CONSTANTE ale societății românești. Dacă facem corelația cu Art. 61, constatăm impertinența multor ALEȘI care și-au „utilizat” poziția și mandatele pentru îmbogățire până la OPULENȚĂ în ciuda atitudinii de împotrivire a opiniei publice, a poporului care, alegându-i, nu le-a acordat mandatul de a deveni TICĂLOȘI.
Așa se face că, în ciuda împotrivirii celor mulți PARLAMENTARII și-au votat multe BENEFICII, ultimele „de actualitate”, fiind PENSIILE SPECIALE, ca o VICTORIE ÎMPOTRIVA POPORULUI.
Art. 21 și 23. „Procese echitabile”, „termene rezonabile”, în contextul multor anomalii raportate la CAZURILE pe sprânceană, arestări „nepreventive”, arestul la domiciliu și exagerările cu control judiciar sunt de acum, în foarte multe „CAZURI” glume de prost gust în privința funcționării JUSTIȚIEI, ca să fim indulgenți.
Art. 22. DREPTUL la VIAȚĂ GARANTAT este mai degrabă o „FRAZĂ DE DÂNȘII INVENTATĂ” căci fără posibilitatea de a găsi LOC DE MUNCĂ, a condus nu doar la SĂRĂCIE, ci și, ca niciodată, la ceea ce nu era de conceput – SUICID – din păcate tot mai prezent în societatea noastră.
Art. 26 și 27. VIAȚA INTIMĂ și PRIVATĂ, inviolabilitatea domiciliului, au devenit printr-o interpretare necugetată în enorm de multe cazuri, PARAVANUL a numeroase ticăloșii de ordin social, moral și al „bunelor moravuri” făcute de potentații vremii.
Art. 28. Trebuie reformulat, schimbat dacă avem în vedere și numai recentul scandal al INTERCEPTĂRILOR.
Art. 29. Să fie, poate, „COMPLETAT” cu un nou alineat care să stipuleze „O NOUĂ LIBERTATE” privind LĂCAȘURI DE CULT PRIVATE, pentru că în ultima vreme se practică.
Art. 30. Măcar alineatul 6 să fie „eliminat” căci el stipulează, tot degeaba, că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea…” (A se vedea „în oglindă” măcar POSTURILE TV spre „CONFIRMARE”).
Art. 31. Să fie modificate măcar alineatele 1 și 4 în sensul că abandonul școlar și analfabetismul caracterizează o mare parte din unitățile de EDUCAȚIE, iar învățământul de stat NU este gratuit, pentru a corespunde astfel realității românești, nu doar din anul 2016, ci din toată „EPOCA NOUĂ”.
Art. 33. Să fie reformulat sub titlul „ACCESUL LA (IN)CULTURĂ DE MASĂ”.
Art. 34. Alineatul 1 să sune astfel: „Dreptul la ocrotirea sănătății NU este gratuit și NU este garantat, mai ales „celor mulți și săraci”, pentru a reflecta mai bine starea de sănătate a națiunii, condusă de „repetenții” de la C.A.S.
Așadar, NUMAI „MERITE” PENTRU SUSPENDAREA MULTORA…
VA URMA!
Prof.
Ion Pătrașcu
Slatina – Olt
