Au trecut 26 de ani de la „ANUL DE GRAȚIE 1989”, când s-a „aruncat” la coșul… istoriei societatea „construită” de noi, cei de vârsta a III-a. Spre ținere de minte, însă, a fost o societate care a evoluat, pas cu pas, spre BINE, cu rezultate pozitive multiple, cu dezvoltare durabilă, cu securitate și, orice s-ar spune, cu protecția drepturilor omului la educație gratuită, la sănătate gratuită, la muncă și viață demnă etc.
Provocările de AZI ale UNORA depășesc, de multe ori, nu doar bunul-simț, ci chiar granițele NORMALULUI. Cu toată înțelegerea de care dispun, mă simt obligat să exprim, cu toată fermitatea, că INTOLERANȚA, arătată mai mereu de către DIVERȘI, face „casă bună” cu o RĂZBUNARE FĂRĂ NOIMĂ și total neavenită.
În loc să militeze pentru o LUME MAI BUNĂ, în care TOLERANȚA, NEGOCIEREA și COMPROMISUL să constituie niște soluții complexe, pentru BINE, „EI” amenință, țin discursuri, fac propuneri și „întocmesc” proiecte care înfierbântează, până la incandescență, spiritele. O asemenea „atitudine” nu constituie nici măcar un armistițiu fragil cu TRECUTUL, ci păstrează termenii unor permanente încrâncenări, indiferent de natura și amploarea lor.
Continuând o asemenea „stare de lucruri” nu se contribuie la a crea o societate românească și o lume românească mai bună.
Ori, acestor DIVERȘI, care se consideră buni „creștini” și militează pentru însușirea normelor și preceptelor religioase din fragedă vârstă, prin școli chiar, le reamintesc faptul că despărțindu-se de UCENICI, IISUS HRISTOS le-a ZIS: „PACE VĂ LAS VOUĂ, PACEA MEA o dau VOUĂ, NU precum dă LUMEA vă dau EU” (IOAN 14, 27).
Dar EI, cei PUTERNICI ai ZILEI, nu acordă TOLERANȚĂ, PACEA „LUI”, ci o altfel de „PACE” ce seamănă a INTOLERANȚĂ, care se transformă tot mai mult în RĂZBUNARE, satisfacerea poftelor, a ambițiilor, a intereselor înguste și deseori meschine. Nu-și dau, oare, seama, că tot procedând așa creează în permanență tensiune în societate, încordare și încrâncenare?
„SI VIS PACEM, PARA BELLUM”, spune un vechi adagiu latin (dacă vrei pace, pregătește-te de război!), dar acesta este valabil dacă știm încotro să ne îndreptăm, cine sunt dușmanii adevărați. ORI, AZI, în ROMÂNIA, dușmanii nu pot fi OAMENII și tocmai de aceea pot fi de neînțeles ATITUDINILE războinice ale UNORA.
Dacă ar fi să mă refer la doar câteva dintre ultimele, cum ar fi: hărțuielile de tot felul, legate de PENSII, utilizarea unor SIMBOLURI, răstălmăcirile legate de „PRIMĂVERII”, mă întreb ce sens are un asemenea „RĂZBOI NEVĂZUT” cu tendința de a domina CE? Îi face fericiți pe „autorii” acestor inițiative, gândindu-se și acceptând ideea că OAMENII au devenit DUȘMANII OAMENILOR?
Nu sunt suficiente experiențele tragice, să zicem, 1907, 1929, 1933, anii ’50, 1989, pentru ca AZI – 2016 – să nu se mai folosească „TRUCURI ALE DREPTĂȚII OMENEȘTI”, pentru a provoca TOT RĂU. Oare s-a ajuns atât de departe încât „EI” să considere că RĂUL a ajuns BINE, iar BINELE RĂU?
Nu-și dau oare seama că LUMEA ROMÂNEASCĂ, ȚARA, vor cu ardoare LINIȘTE, TOLERANȚĂ, PACE cu toate compromisurile, inclusiv cele spirituale? Nu-și dau seama că OAMENII sunt sătui de CE SE PETRECE „ACOLO SUS”, că nu mai vor „ÎNCĂ IERĂRI” și că acest „TĂVĂLUG” le strică, de 26 de ani, VIAȚA, CULTURA și TRADIȚIILE?
Nu-și dau seama că CEI MULȚI sunt sătui și nu mai vor HAOS pe aceste meleaguri și că în fiecare zi nădăjduiesc că va veni, în sfârșit, TOLERANȚA, cu toate componentele ei: economice, politice, juridice, sociale și, mai ales, umanitare, pentru că: „FĂCĂTORII DE PACE, că aceia FIII lui DUMNEZEU se vor chema” (MATEI 5, 9).
Prof. ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt
