Monumentele nu sunt doar nişte lucrări de artă excepţionale, sunt istorie, sunt cultură, sunt mereu legătura dintre trecut şi viitor, sunt martore tăcute ale vremurilor, sunt cele care încearcă eternitatea fizică. Stau nemişcate şi ne vorbesc. Paradoxal, dar ele chiar spun istorii, ne oferă lecţii pe domeniul public, despre cine am fost, cine suntem şi ce vom fi. Datoria noastră este doar aceea de a nu permite ca ele să se degradeze. Asta nu ţine doar de suflet, ci şi de cultură. Lipsa culturii ne sărăceşte prima dată sufletul, apoi casa.
Caracalul, un oraş unde cultura este respectată, poate mai mult decât în capitala judeţului Olt, Slatina. La Caracal, ridicat la rang de oraş de Mihai Viteazul, pe lângă cele şapte, opt, nouă, minuni, există şi monumente minunate. Termenul „monument” se derivă de la latinescul „monere”, care înseamnă „a anunţa”, „a avertiza”. Pe la 1600, termentul latinesc amintit se transformă în „monumentum”, cu sensul de structură comemorativă. Astfel, statuile sau monumentele nu se mai ridică doar pe timpul vieţii unui conducător, din comanda sa, întruchipându-l în fel şi chip sau amintind de evenimente, uneori inventate, pentru a-i satisface cultul personalităţii. Anii 1800 şi 1900 (până în epoca comunistă), rămân anii de referinţă ai realizării celor mai multe statui şi monumente comemorative.
Un album al unui tezaur cultural
„Caracalul şi monumentele sale. Monumente de Eroi, Monumente Funerare, Monumente Comemorative”, este lucrarea de suflet a inginerului Cătălin Andronăchescu, în colaborare cu amicul său, profesorul George Mihai. Iubirea faţă de patrimoniul cultural al Caracalului a trezit în Cătălin Andronăchescu dorinţa prinderii poveştilor monumentelor din Caracal în copertele unei lucrări de excepție. Albumul este realizat în condiţii grafice excepţionale şi prezintă scurte poveşti ale statuilor şi monumentelor din Caracal. Cartea s-a realizat şi cu sprijinul nemijlocit al unuia dintre cei mai mari patrioţi locali, carcaleanul Marian Doldurea, care a ajutat financiar la facerea acestei bijuterii editorialistice.
Albumul este unul bilingv: român-englez şi, la începutul acestuia, găsim un argument al celui care a fost prof. dr. Dorin Teodorescu, în care acesta spunea: „Cred cu tărie că autorii acestei tipărituri, împreună cu sponsorul patriot, au realizat un compediu al monumentelor caracalene ce oferă datele esențiale ale tuturor acestora și stârnește curiozitatea și admirația atât a vizitatorilor acestui colț special de lume românească”.
Lucrarea se înscrie în seria „Județul Olt – istorie, cultură, artă, tradiție” și se adresează, deopotrivă, iubitorilor de adevăr și informații, dar și marelui public de diferite vârste și niveluri de pregătire, fiind structurată pe trei capitole.
Primul capitol: „Monumentele Eroilor”, începe cu prezentarea celui mai mare şi totodată frumos monument din centrul Caracalului. Lucrarea a fost realizată de sculptorul Ioan Schmidt-Faur și a fost inaugurată la 12 iunie 1927. Tot de către acelaşi sculptor este realizat şi Monumentul Eroului Necunoscut, inaugurat în anul 1928. Mai sunt prezentate diverse monumente ale eroilor, ele fiind amplasate în diverse locuri ale Caracalului.
Al doilea capitol este dedicat „Monumentelor de artă funerară”. Sunt prezentate diferinte monumente funerare ce aparţin unor boieri sau personalităţi locale, care beneficiază de sculpturi reprezentând busturi sau chiar statui reprezentative.
Al treilea capitol: „Monumente comemorative – statui şi busturi” prezintă poveştile unor busturi şi statui care întruchipează diverse personalităţi, care s-au născut în Caracal sau au avut o legătură strânsă cu capitala fostului judeţ Romanaţi, cum ar fi Tudor Vladimirescu, care are două busturi în oraş. O statuie foarte frumoasă este cea care o întruchipează pe Ceres, zeiţa fertilităţii. Dar şi statuia Susurul, reprezentând o femeie tristă. Cea mai interesantă sculptură este bustul lui Constantin Poroineanu, personalitate marcantă a urbei. Este cel care a donat terenul pe care se află parcul ce-i poartă numele. Copiii acestuia, fată şi băiat, fraţi de tată se căsătoresc la Paris. Veniţi la Caracal să-şi povestească iubirea, află că sunt fraţi. Cei doi se sinucid prin otrăvire în acelaşi timp. Mormintele acestora se găsesc în Cimitirul Bellu, din Capitală. Peste locul de veci se află o sculptură în mărime naturală a scenei sinuciderii. Bustul iniţial al lui Constantin Poroineanu a fost topit de către comunişti, însă macheta nu a păţit nimic. În 2008, bustul a recăpătat formă…
