E situată aproape în inima județului Olt, mă rog, dacă județul Olt ar avea o inimă. Oporelu e o vatră de rezistență a ceea ce se cheamă satul românesc din timpul nostru. E acel bastion în care pare că timpul îngheață în loc, iar civilizația, deși dă năvală, nu insistă în a schimba mersul lucrurilor din această magnifică parte de țară…
Patru sate, rătăcite printre dealurile dulci, ce prevestesc că undeva, mai spre nord, Carpații vor fi cei care vor face legea. Când ajungi aici începi să-i înțelegi mai greu pe acei corporatiști din Slatina care, atunci când renunță la viața de la bloc și vor să-și facă o casă pe pământ se înghesuiesc în marginea Clocociovului. Exact pe linia care separă cele două mari curente de poluare industrială ce traversează orașul.
La Oporelu, aerul e respirabil. Distanța de oraș e, totuși, mică. Iar drumul de astăzi nu lasă praf în urma lui, și nici pagube la mașina personală, de-ar fi să-l faci zilnic…
Un primar tânăr, un om care mai crede în viitorul satului românesc
E născut aici, la Oporelu, crescut acasă, chiar dacă mai face compromisuri între viața de la Slatina și curtea casei părintești. Crede cu puterea omului de bună-intenție în relansarea satului românesc.
A ajuns primar în anul 2008, iar asta se întâmpla pentru că predecesorul, tatăl său – Simion, obosise după o viață întreagă dedicată comunității și a înțeles că vine o vreme când nu se mai poate.
Nu se consideră mândru de ce a făcut pentru comună. Știe că unele lucruri nu se pot face, iar pentru altele, fie nu a sosit vremea, fie nu sunt bani, dar Oporelu din noiembrie 2015 poartă deja amprenta administrației Velerin Burciu. Semn că lucrurile se îndreaptă pe drumul cel bun…
Criza de apă de la Oporelu, o poveste de demult…
15 octombrie 2015 este o dată de referință pentru această localitate. Practic, atunci a avut loc încheierea procesului de alimentare cu apă pentru întreaga comună. Investiție începută cu mulți ani în urmă, una dintre primele din județ, susținută din nevoie, din necesitatea imediată.
Astăzi, rețeaua acoperă toate cele patru sate – Beria de Jos, Beria de Sus, Oporelu, Rădești, iar apa, extrasă din puțuri de mare adâncime – 195 de metri, e mai mult decât… apă plată. Toate testele făcute în decursul timpului au arătat că nitriții și nitrați nu au ajuns până în fundul pământului. Mai mult, prețul prin care apa este furnizată populației este unul de bun simț: 1,5 lei pe metrul cub. Accesibil, pentru toată lumea…
În altă ordine de idei, în agenda primarului Valerin Burciu se află și o altă investiție majoră, importantă pentru comuna Oporelu: canalizarea. Proiectul este realizat, iar aprobarea finanțării și începerea efectivă a lucrării nu ar trebui să întârzie prea mult. Dacă la nivel guvernamental deciziile se iau cu bună-credință…
Școli moderne, asfalt pe ulițele de altă dată, pod peste Teslui
Împlinirile edilitare ale primarului Valerin Burciu sunt cele asumate, promise, cele de care au nevoie cetățenii comunei Oporelu. Din surse proprii, cu fonduri atrase din bugetul public, la Oporelu s-a reușit construcția unui pod peste Pârâul Teslui, achiziționarea unui microbuz școlar, asfaltări pe drumul comunal, cât și o regularizare atât de necesară pe același pârâu – Teslui, în condițiile în care ploile abundente puneau probleme în zonă. Practic, circuitul administrativ răspunde nevoilor comunității de aici, iar cei peste 1.200 de locuitori au garanția că interesele publice le sunt corect reprezentate.
Oporelu, un El Dorado pentru cei care mai caută și acum petrol și gaze naturale
În comună, în urmă cu ani, au fost câteva puțuri petrolifere care exploatau zăcământul atât de prețios. Nu la intensitatea celor care există și astăzi în comuna vecină, la Cungrea, dar suficiente cât să amprenteze locul.
Imediat după 1989, acestea au fost părăsite, iar povestea părea că s-a-ncheiat, iar ce a fost de scos s-a scos. După ce a preluat primul mandat de primar, Valerin Burciu a fost nevoit să constate că prestatorii în domeniul reciclării fierului vechi, ca să nu le spunem altfel hoților de la drumul mare, au trecut la devastarea capetelor de sondă.Numai o minune a făcut ca incendii devastatoare să nu aibă loc. Iar un incendiu la o sondă e un coșmar și pentru pompieri. E altceva decât se vede în viața de zi cu zi.
La insistențele primarului, proprietarii puțurilor petroliere au revenit în zonă și au trecut la securizarea perimetrelor, dar și la noi prospecțiuni. În consecință, aici s-au repus în funcțiune noi capacități, iar zăcămintele de gaze naturale sunt deja atractive pentru exploatare. Sunt aproximativ 15 locuri de muncă create, aici, pe plan local, iar ele pot fi privite ca un semn al renașterii activității petroliere în zonă. Iar aici, bunăstarea trebuie privită pe orizontală: câștigă și compania care extrage, dar și personalul de exploatare, întreținere, pază. Și asta nu poate fi decât benefic pentru o comunitate unde problema forței de muncă e mai mult decât arzătoare…
