Marin Doldurea, primar la Caracal! Cam singura soluție!

Am aflat că domnii de la PSD ar fi făcut un sondaj de opinie, pe lângă Slatina, și la Caracal. Dacă în municipiul reședință de județ, lucrurile sunt, totuși, complicate, în pofida optimismului liderilor puterii, – nici nu pot fi altfel, când ultimii doi primari aduși de la alții au ajuns în malaxorul justiției -, la Caracal, datele problemei sunt ceva mai simple. Aici, dincolo de prăpastia existentă între edilul ales în 2012 și structura social-democrată din oraș, încrederea caracalenilor în PSD e constantă, la o cotă destul de înaltă.

Dacă mai punem la socoteală jocurile pe care le fac liberalii pe acolo, când Știrbu caută candidat în persoana unui fost viceprimar pesedist, când, cel mai probabil, Eduard Ciocăzanu se va întoarce la esența embrionară a luminii din Oltenia, la CEZ, acolo unde a lucrat și înainte de a fi ales să fie ceea ce este astăzi, problemele se pun în zona organizației PSD Caracal, în dreptul omului. Cine să fie acesta?

Văzut din afară, Caracalul e mai puțin complicat decât cum îl observă cei din mecanismul orașului. Astăzi, și e o părere subiectivă, dar destul de bine argumentată, primarul municipiului caracal poate fi, cu un câștig imens pentru municipalitate, Marin Doldurea. Un om mai de stânga decât trei sferturi din cei care au stat la prezidiul conferinței extraordinare a PSD de marți.

Echilibrat, de fiecare dată atent la cuvintele pe care le rostește, păcătuind doar printr-un exces de modestie, și rar vedem așa ceva, într-o lume în care românii încă au rămas la faza etalării bogăției obținute prin credit cu buletinul, Marin Doldurea a arătat că poate. A luat-o de la zero într-o firmă privată și-a construit astăzi o afacere independentă, un nume: DOLCHIMEX, care impune respect partenerilor, dar și în comunitatea aparte din capitala Romanațiului.

Dincolo de asta, mai mult decât fac alții, mult mai bine poziționați material, fără a vrea niciun fel de beneficiu, într-o societate bolnavă, bazată pe gesturi caritabile făcute doar pentru a obține imagine și beneficiu, Marin Doldurea a creat la Caracal o mișcare de rezistență aparte, prin sport. Handbalul caracalean este astăzi concurent real al altor școli similare, vorbind aici de performanță, din Europa Nordică, acolo unde statul, într-un edificiu asemănător, investește milioane de euro. DA, milioane de euro.

Cu acest bagaj de bun-simț și echitate socială, e imposibil ca, ajuns în poziția de primar, Marin Doldurea să nu fie ceea ce au așteptat caracalenii din 1989 până astăzi: un edil care să le ofere dreptul la o administrație eminamente corectă, dedicată dezvoltării cetății și acel respect care astăzi, atunci când merg cu o treabă la primărie, oamenii îl primesc mai puțin.

Altfel, pe tema asta, sincer, pe Marin Doldurea nu văd cine să-l încurce, dacă ar vrea să intre în acest joc. Într-un fel, și nu trebuie uitat asta, ar fi și o răzbunare, deși nu e termenul cel mai bine folosit, față de cei care în 2008, atunci când Ionuț, fiul său, și-a pus într-un demers administrativ, sufletul în mâna caracalenilor, l-au trădat pe doi arginți și pe o pungă de orez expirat. Așa au fost atunci timpurile, așa înțelegea tandemul Iordache-Anghel să dezvolte viitorul municipiului Caracal.

Dar, așa ceva ar conta mai puțin. Mult mai puțin! Viitorul este în față, iar astăzi, pentru Caracal, candidatura lui Marin Doldurea e cam singura soluție autentică. Restul, din cei care fac umbre pe sticla lămpii dată la foc încet, sunt pulifrici. Cum zicea nu știu ce senator, surprins pe stenograme…