Istoia romanţată a Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Olt, de după 1989, poate servi, oricând, un ghid de bună practică. În slujba comunităţii, cu dedicaţie, abnegaţie, cu responsabilitate şi cu multă discreţie în exercitarea atribuţiilor de serviciu efective. Jandarmii au fost, mai totdeauna prezenţi, şi în mijlocul evenimentelor, şi în preaşma punctelor fierbinţi, şi au făcut asta, aici, la Olt, corect, aplicat.
Şi, ca un paradox, fiecare comandant al instituţiei, în acest răstimp, a ştiut să imprime un mers bun al lucrurilor, mai ceva ca în povestea cu România lucrului bine făcut, despre care ne spun politicienii, dar nu se apucă niciodată de ea.
Când a plecat taica Gheorghiceanu, mulţi credeau că acolo se termină povestea echidistanţei. N-a fost deloc aşa. Mai aspru, mai militar, dar, paradoxal, mai apropiat de necazurile subordonaţilor, colonelul Voicu are meritul său, indiscutabil, în evoluţia acestei instituţii, în coordonarea justă a trupelor defensive, împotriva asaltului unor politruci care se pregăteau să-i înscrie pe militarii de carieră în politica murdară a judeţului Olt.
La un moment dat, Voicu a jucat totul pe o singură carte, iar dacă Românii ar fi ales altceva decât au făcut-o în 2009, cu siguranţă acesta ar fi fost executat în piaţa publică.
Povestea merge mai departe. Apariţia firească, la comanda Jandarmeriei Olt, a unui militar corect instruit, bine pregătit în acest sens, în persoana lui Dorel Drejoi, nu a putut fi contestată de nimeni, chit că unii, cârcotaşi pe ici, pe colo, au încercat să invoce împotriva acestuia tinereţea ca un factor… negativ.
Timpul trece, evenimentele sociale se succed cu rapiditate, iar astăzi, într-o societate bolnavă de suspiciune, măcinată de neîncredere, aici, la Olt, nimeni nu are argumente să susţină împotriva acestei structuri de ordine, ca o misiune de război pe timp de pace, că lucrurile ar fi altfel decât pot fi ele puse pe o cale de mijloc, a unei normalităţi în care trebuie să înţelegem că într-o bună-zi există echitate, lege şi ordine pentru toată lumea. Chiar pentru toată lumea…
2015 se termină oarecum liniştit. Nu se ştie, până acum, câte mitinguri spontane (anunţate cu vreo săptămână înainte, sic!) vor mai avea loc. Poate, spre toamnă. Însă, până atunci, vara e în tot şi-n toate.
În schimb, în 2016 se va juca altfel. Pe frontul societăţii civile de luptă, în tranşeele alegerilor locale, dar şi a celor parlamentare. Evident, vor exista şi derapaje, pulsul unora dintre candidaţi va genera reacţii specifice, iar în numele bătăliei pentru o idee pot să apară şi derapaje de la liniştea şi ordinea publică. Până la urmă, într-un fel anume, poate sunt mai acceptate nişte derapaje decât o societate aflată sub control, unde românii au stat locatari, aproape cincizeci de ani…
Sub auspiciile acestor aşteptări, a unui an electoral iminent, aici, la Olt, pe partea lor de responsabilitate, sub comanda lui Dorel Drejoi, jandarmii olteni îşi vor face corect datoria. Indiferent de modul cum vor relaţiona cu strada, reprezentanţii puterii, opoziţiei, de ieri, de azi sau de mâine încolo.
