Pe fondul degringoladei, a modului cum sistemul politic de la Olt a intrat în recesiune, pentru a nu spune în stare de implozie, au apărut niște salvatori. Deontologi, oameni cu principii, salvatori ai realității. Ei știu de unde trebuie început, cum trebuie acționat și unde este nevoie de reformă, ce structuri umane trebuie promovate pentru a face loc unei noi generații, unor altfel de vizionari, căței înțărcați prematur, pofticioși la nevoie de ban public.
În acest peisaj, tumultos, pe alocuri, comic, în profunzime, dacă te vei regăsi printre cei ce cunosc dedesupturile mecanismului politic oltean a apărut… întâmplător, o campanie împotriva deputatului Dan Ciocan, susținută mediatic atât cât trebuie, dezvoltată în societatea Caracalului, de oameni ce, în urmă cu câteva zile, promiteau să fie exponenții noului val. Adică, vezi domnule, Ciocan e omul cel rău, dușmanul statului de drept (mă rog, un stat de drept mai romanțat, așa, chiar ușor idilic)! Dacă îi asculți și dacă le dai crezare, gata, e ca ei! Dacă nu, mai mult decât ca cei în cauză…
Însă, a găsi o cale de mijloc, aici, chiar este o provocare. De aceea, ușor, un pic, ca la Iohannis, s-o luăm… pas cu pas! Deci, dacă astăzi Caracalul nu-l mai are primar pe Gheorghe Anghel, edilul dovedit, aproape într-un spectru al unor fapte inimaginabile, vinovat ar fi Dan Ciocan. Un om ce a crezut cu adevărat în renașterea orașului, într-o vreme când fatalismul devenise deja o boală cronică. Dar, dacă până astăzi nu s-or fi îndeplinit toate cele, păi, ce, pe primarul Caracalului îl cheamă Dan Ciocan sau altfel?
Altfel, mai sunt unii care spun că tânărul viceprimar al municipiului reședință de Romanați ar fi prea tânăr. Uitând vârsta predecesorului său, un bunic onorabil, mai mult, și aici intervine iar o problemă cu Dan Ciocan: Octavian Stănescu ar fi lucrat cândva la o firmă privată din zonă, unde Dan Ciocan… Uitându-se iarăși esențialul: când actualul deputat, subiectul disertației noastre, venea să se implice în PSD, Octavian Stănescu era deja acolo, pe baricadele luptei cu opoziția puternică din oraș, și nu simulacrul apendice al administrației, cum există ea astăzi.
Tot lui Ciocan i se impută că n-a făcut nu știu ce activitate parlamentară intensă de când este deputat. Că nu a luat cuvântul de prea multe ori, că n-a pus bazele unui pod peste Dunăre, că n-a făcut autostradă de la Dobrosloveni la Traianu și nu a asfaltat printre răzoare, în curțile oamenilor de la Studina. Numai că, știți, vorbim tot de amănunte: Dan Ciocan asigură, în zona câmpiei caracalene, direct și indirect, locuri de muncă la peste cinci sute de oameni, lucru întâlnit, la Olt, în zona clasei politice, de prim rang, la Crîmpoia, acolo unde Ionel Mirea face același lucru. Și, în comun, de la politicienii de vârf, atât Mirea, cât și Ciocan, nu primesc recunoștință.
De aceea, cu toate criticile asumate, pe speța Dan Ciocan, datele problemei sunt puțin diferite decât ceea ce se pune astăzi pe piață, în spațiul mediatic, cât și în comunitatea din Caracal, acolo unde, oameni buni, gropile din asfalt nu sunt în fișa postului deputatului Dan Ciocan.
Și, n-am zis nimic despre implicarea aceluiași om în ceea ce a însemnat salvarea cercetării agricole din zona a ceea ce a fost și este astăzi Stațiunea de la Caracal. Unul dintre puținele obiective de acest gen din țară, rămas în slujba interesului public…
