Aflat la sfârșit de carieră publică, așa cum se încheie trecerea pe cer a unei comete, Darius Vâlcov este lovit, în prezent, din toate părțile. Am văzut câțiva oameni simplii care-l înjură, deși locuiesc în blocuri izolate termic, iar pe strada lor nu mai e nimic de făcut. Am în memoria vizuală chipurile unor pesediști ieșiți din grotă, veseli până peste cap: au scăpat de tiranul, până mai ieri, modelul lor de succes. Mai departe, știu și vreo câțiva liberali, încântați până peste măsură. Unii se văd deja în conducerea cetății…
Mai mult, alții se grăbesc să asemene capătul de drum al primarului, ministului, senatorului, cu fuga lui Ceaușescu. Încă o dovadă că imaginația românilor este bogată. Însă, cei aplecați în prundul Oltului, după pietre, pregătiți să dea cu ele în Vâlcov, ar trebui să se întrebe un singur lucru: cât sunt ei în măsură să facă acest lucru?
