Am respins, de fiecare dată, teoriile conspiraţioniste care pun eticehta conducătorului din umbră. Nu am acceptat ideea că alegerile din România sunt câştigate de cine le trebuie unora de afară. Am respins şi ipoteza asasinatului economic. Lucruri complicate, greu de dovedit…
Numai că, am în faţă o colecţie de informaţii sintetizate din presa românească, ce fac direct vorbire despre cum a reacţionat, cu ostilitate faţă de români, Fondul Monetar Internaţional, atunci când deştepţii noştri din parlament au reluat spre analiză proiectul legii falimentului personal, cât şi o posibilă conversie a creditelor în valută.
Poziţia acestor bancheri fără graniţă (FMI), care ar susţine legislaţia în domeniu (sic!), dar îşi arată îngrijorarea adoptării Legii insolvenţei persoanei fizice, arată că teoria conspiraţionistă se bazează, totuşi, pe ceva. Adică, pe româneşte, faceţi ce vreţi, dar vedeţi ce faceţi să nu ne deranjaţi interesele economice ale partenerilor noştri bancari!
În primul rând, Fondul nu are nici o competenţă în domeniul legislativ românesc. În al doilea rând, băncile care au vândut credite sunt entităţi nesubordonate. Nici statului român, nici FMI. În doilea, al treilea, al câtelea rând vreţi, o poziţie exprimată într-o chestiune care nu te priveşte trebuie tratată cum se cuvine, chiar dacă te numeşti Fondul Monetar Internaţional.
De aici, din provincie, ştiind că scrisoarea cu sfaturi a fost trimisă şi ministrului Finanţelor, Darius Vâlcov, aştept cu încredere un răspuns! Unul prin care acesta să le explice doamenelor grijulii de la Fondul Monetar şi Banca Mondială – Andrea Schaechter şi Elisabetta Capannelli, că România este stat independent. Probabil, sau aproape cu siguranţă, cele două nu ştiu acest lucru. Că politica financiară monetară, sistemul de protecţie faţă de cel bancar, sunt independente de directivele din poşetele celor două.
PS. Mă uit şi acum la ceea ce se întâmplă în Grecia. Poate într-o zi politicienii români, care semnează pacte pe prostie, vor înţelege că românii vor să trăiască bine. Iar pentru majoritate, binele ăsta nu e condiţionat de autostrăzi, consens instituţional, majorităţi parlamentare şi alte priorităţi ale unei clase politice care refuză să înveţe. Din ce a fost pe 16 noiembrie 2014, în România, din ce au făcut grecii pe 25 ianuarie 2015…
