Criza francilor elveţieni arată feţele unei drame colective. În fapt, în jur de o sută de mii de români sunt în prezent în imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele în franci elveţieni făcute pe vremea când nişte fătuci cu picioare lungi, fuste scurte, decolteuri profunde, pe post de ofiţer de credit, vindeau un trai mai bun pentru cei care se gândeau că pot să-şi plătească o rată la bancă. Cea mai corectă replică, din sfera politicului, e oferită românilor de Victor Ponta, prim-ministrul în funcţie: “Vreau să nu vindem iluzii, nu există o soluţie a unui partid”. Bine ar fi ca tot el să întrebe public pe cine a păzit guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în perioada anilor de glorie când se făceau credite în franci doar cu buletinul? Pe românii seduşi de bănci, în nici un caz… Poate, mai degrabă, profitul instituţiilor de creditare străine care şi-au făcut de cap în România într-un mod la care Isărescu e cel puţin complice, dacă nu coautor. Ce ar fi să-l dezbrace cineva pe agentul de vânzări al sistemului privat bancar românesc?
