Singurul monument care mai aminteşte în Slatina de jertfa supremă a celor care au plătit cu preţul vieţii, în decembrie 1989, este troiţa din lemn amplasată în parcul din faţa Casei de Cultură a Tineretului din Slatina. Monumentul peste care au trecut zăpezi şi ploi este deja într-o poziţie nefirească, din cauza timpului care nu iartă.
Prăbuşirea monumentului pentru care nu se face nimic de către autorităţile de tot felul, care vin aici doar să dănţuiască la pomenire coliva omagială, este iminentă. Ar fi nevoie de o restaurare capitală sau măcar de o cârpeală tipic românească! Din păcate, nimeni nu mişcă un deget… Eroii sunt buni doar în campaniile electorale sau în discursurile de promovare ale celor care gustă pe deplin fructele societăţii libere.
Mai zicem ceva de conştiinţă civică?
