Pentru ca personalitatea lui Constantin Brâncoveanu să nu fie uitată, la Biblioteca Judeţeană Olt, s-a organizat un simpozion cu tema „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. Evenimentul a avut loc, vineri, 31 octombrie a.c., fiind organizat de profesorul Roxana Trăşculeasa, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, Consiliul Judeţean Olt, Muzeul Judeţean Olt şi Biblioteca Judeţeană Olt,
Mai mulţi elevi au recitat poezii dedicate domnitorului şi s-au interpretat melodii cu aceeaşi temă. Simpozionul a avut loc în contextul Anului Brâncoveanu, anul 2014, în care se comemorează 300 de ani de la moartea brâncovenilor. Piesa de rezistenţă a simpozionului de la Biblioteca Judeţeană, a reprezentat cozonacul servit de gazde.
Biografia domnitorului începe cu anul naşterii, 1654 şi locul naşterii, Brâncoveni, în prezent, comună din judeţul Olt, într-o familie de viţă nobilă. Acesta era fiul Matei „Papa” Brâncoveanu și al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Șerban Cantacuzino. Dar Constantin rămâne fără tată, iar familia din partea mamei se ocupă de creşterea lui, mai precis stolnicul Constantin Cantacuzino, care îi oferă o educație aleasă. Tânărul Constantin ştia limbile greacă, latină și slavonă, limbă care stă la baza dezvoltării limbii bulgare de azi, o limbă din perioada Țaratul Vlaho-Bulgar. La vârsta de 20 de ani, flăcăul Constantin devine bărbat, după căsătoria cu Marica, fiica lui Antonie Vodă din Popești.
La 29 octombrie 1688, la vârsta de 34 de ani, Brâncoveanu este propus, dar și susținut de postelnicul Constantin Cantacuzino și spătarul Mihai Cantacuzino, unchi ai lui, pentru a deveni Domn al Țării Românești şi imediat este pus pe tron. Unchii lui îl dau jos de pe tron pe „nevârstnicul” Gheorghe, un nepot al lor, ei urmărind să pună un tip uşor de controlat.
Brâncoveanu a fost harnic, nu numai la tron, ci şi în spaţiul privat, avut cu Marica 11 copii: patru fii și șapte fiice: pe Stanca, Maria, Ilinca, Constantin, Ştefan, Safta, Radu, Ancuţa, Bălaşa, Smaranda şi pe Matei. Bărbatul în casă era, de facto, Marica, cea care administra toată averea fabuloasă. Ea ştia tot ce mişcă prim moşii: case, angajaţi, terenuri sau sume de bani. El era ocupat cu păstrarea independenţei Munteniei, pe care a apărat-o din toţi rărunchii.
În anul 1706, scena… politică a Munteniei se cutremură: Brâncoveanu îl înlătură pe Mihai Cantacuzino din dregătoria de mare spătar, moment în care familia cantacuzinilor îşi schimbă total sentimentele faţă de el. La Poarta Otomană, Constantin este discreditat, dar nu numai aici, ci şi în înaltele foruri europene de la acea vreme. Începuse declinul domnitorului. Semn că nu e bine să te pui rău cu rudele, că te sapă. În ziua 24 martie 1714, Constantin Brâncoveanu este arestat de Mustafa aga capigi-başa (ambasador), care a fost trimis cu o escortă înarmată la Bucureşti, pentru a-l aresta pe domnitorul şi pe familia acestuia şi duşi
la Constantinopol. Averea acestuia a fost confiscată, iar domnitor al Munteniei a fost numit spătarul Ştefan Cantacuzino. Brâncoveanu este întemniţat, împreună cu familia la Edi-kule, apoi la Bostangi, unde a fost torturat pentru a spune unde a depozitat banii în alte ţări. Acesta a cedat torturii şi le-a spus otomanilor tot ce voiau să afle, dar nu au putut să pună mâna pe averile lui Brâncoveanu. Totuşi, el şi membrii familiei sunt omorăţi când creștinii sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului. Constantin îi scoate la înaintare şi sunt ucişi sub ochii lui, el fiind ultimul ucis. Scriitorul Constantin Șerban prezintă tabloul post-execuţie: capetele brâncovenilor au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au rămas la locul execuției, după care au fost aruncate spre seară în mare.
Din „declaraţia de avere” citire: stăpân peste 111 sate şi moşii, terenuri agricole, vii, heleșteie și bălți cu pește, sume de bani, parte din ei depusă în străinătate şi bijuterii.
