Recunosc şi accept chiar să fiu judecat pentru asta: văd pe Pro TV lecţia de reportaj predată acestei ţări de acea echipă magnifică de oameni care realizează „România, te iubesc!” Aproape de fiecare dată mă întreb ce sentimente am pentru această ţară. Ele sunt amestecate. Greu de separat. Am văzut o fantă de lumină în acest amalgam de trăiri sufleteşti, acum câteva zile, pe Arena Naţională, cântând din altceva decât din corzile vocale, „Deşteaptă-te, române!” Poate mai există o salvare, dar până la elucidarea acestui proces de conştiinţă internă, legat de întrebările interioare pe care, cred că fiecare dintre noi ni le punem la un moment dat, mai găsim câte un om printre noi care emană altceva decât cei mulţi: speranţa că această ţară mai poate fi salvată.
Pe Lăcrămioara Mihaela Delureanu n-o cunosc personal. Îi cunosc părinţii, oameni cărora le spun „Sărut-mâna!” din inimă. Mama ei, un dascăl de limba-română. Adevărat, într-o vreme când şcoala mai producea şi caractere, decât absolvenţi. Tatăl e preotul de la spital. Un om aparte, deschis oricărei dezbateri de idei, un apostol în ale sale, un soldat în biserica ortodoxă, acolo unde se pare că este o problemă doar la unele dintre căpetenii.
Fata asta, de ispravă, e medic la spitalul judeţean din Slatina. Neurolog. Lângă Renică Diaconescu, pe care îl ştiţi cu toţi. Deunăzi, ofertată de o afacere medicală, parazitară pe neputinţa sistemului public de sănătate, de a lucra şi la ei pe lângă serviciul de la stat, pentru a câştiga, corect, un ban în plus, Mihaela Delureanu a refuzat. Argumentul prin care a respins acest proiect ţine de onestitate şi de dăruire totală proiectului public în care astăzi lucrează. Contrar curentului. Împotriva sistemului, a celui în care toată lumea aleargă după bani, după oportunităţi şi după un trai mai bun.
Refuzul acesta e singular. Sau, cel puţin, aşa ştiu până acum. Într-un spital unde numărul celor ce aşteaptă ora închiderii programului pentru a pleca repede la policlinica privată e necontrolat. Într-o ţară unde mulţi medici îşi păstrează jumătatea de normă de la spitalul de stat doar pentru a-şi agăţa clientela pentru cabinetul particular.
Cred că prin astfel de oameni cum este Lăcrămioara Mihaela Delureanu, România mai poate fi salvată! Câţi ar fi făcut la fel ca ea?
D:na dr.Delureanu mi-a salvat viața,în momente critice…ținând cont de vârstă, este o enigmă,f.dedicată,omul potrivit la locul potrivit,comunicare minimă,tratează pe ideea sigură”punct ochit,punct lovit” un mare exemplu ptr.medici cu renume,ași putea spune .Dumnezeu lucrează pentru noi prin medici precum,dânsa…dacă ar exista mai mulți medici de o asemenea înțelepciune cred că Planeta ar putea fi salvată..ținând cont că de apx.2ani este IADUL PE PĂMÂNT….