Faţă de mai tinerii mei colegi din presa de la Olt beneficiez, fără a fi o calitate asta, de mai mulţi ani petrecuţi pe aici. Aşa că, de pe această poziţie, uneori am privilegiul să compar ce a fost acum câţiva ani şi ce este astăzi.
Încep cu o întâmplare din 2004. Prin martie, cred. Atunci, PD-ul, la Olt, mai avea un singur primar. Pe Drăguţ de la Priseaca. Într-o dimineaţă am mers până la Marin Diaconescu, prefectul judeţului, preşedintele partidului stat, al PSD-ului. Fără să-l întreb, acesta mi-a adresat-o sec: „Bă, l-am luat şi pe Drăguţ. Ai dracu’ cu partidul lor. Să nu rămână nici măcar de sămânţă”. N-am zis nimic, doar că ameninţarea unei asemenea structuri trebuia luată în serios. Adrian Năstase era favorit în câştigarea alegerilor din toamnă. Primul semn al potopului a fost la locale. La Slatina, la Cluj, la Braşov, câştigau unii despre care nu auzise nimeni. Spre toamnă, după episodul Stolojan, Băsescu îl trimitea acasă pe Năstase. Să se pregătească de două mandate la… puşcărie.
Astăzi, chiar dacă personajele sunt altele, situaţia este aproape, în această etapă, la fel. Stânga e un aspirator de cadre. Vin oamenii în marele partid de ai crede că e în spate la CAM 3, înainte de 1989, când se băga carne la 38 de lei punga. Cu os, evident. Bun de ros.
Creşterea asta nenaturală a stângii nu este în regulă pentru cine se gândeşte la o construcţie pe termen mediu şi lung. E prea mare greutatea care apasă pe umeri. E ca la o cucoană anemică, ce tocmai şi-a luat o haină de blană. De urs. Care, la un moment dat, o va prăbuşi istovind-o, nu de căldură, ci de atâta masă. Nu cad în capcana celor ce spun că partidele mici sunt cele mai sănătoase, mai prolifice. România nu este Germania. La noi, turma e încă un mod de existenţă. Dar, cu umilă părere, de pe poziţia observatorului neutru, cred că iniţiatorul acestei mari invazii în PSD, Liviu Dragnea după unii, nu gândeşte decât pentru astăzi, pentru alegerea lui Ponta, preşedinre. Fără să ia nimic în calcul spre zona unei construcţii sănătoase, care să arăte grija pentru viitorul acestei structuri. Luaţi un scenariu ca o ipoteză de lucru: ce se poate întâmpla cu marele PSD, în cazul în care, după prezindenţiale Ponta câştigă doar experienţă? Implozia va fi atât de puternică, încât s-ar putea ca cel mai câştigat din toată această mobilizare masivă de aleşi să fie Gabriel Oprea cu UNPR-ul său.
Până atunci, până în ziua alegerilor, a turului 2, unde probabil Ponta va intra, trebuie să stăm pe margine şi să-i analizăm pe cei veniţi cu valul ordonanţei, drept primii care vor ieşi în public să spună că nu se mai regăsesc în partidul unde au venit fiecare cu o explicaţie conturată de la om la om.
Ce am văzut atunci, în 2004, cu Drăguţ de la Priseaca, când Bobeş, preşedintele de la PD se simţea inutil şi fără de putere, aşa cum sunt astăzi Siminica Mirea, Gigel Ştirbu şi Marian Vasile, e repetabil, în cel mai scurt timp. Între timp, aşa cum mi-a amintit un coleg de redacţie, tocmai când sciu aceste rânduri, la viitoarele alegeri ale sale, Drăguţ de la priseaca pierdea, indiscutabil, fotoliul de primar. Aviz amatorilor. Sau profesioniştilor, mă rog…
