Darius Vâlcov nu vede oportună retragerea sprijinului politic
După ce a analizat situaţia politică din România, în special capitolul „retragerea sprijinului politic”, senatorul Colegiului Darius Vâlcov a susţinut, la tribuna Senatului, declaraţia politică „Un instrument legislativ exploatat abuziv: retragerea sprijinului politic”.
„Nu mă ascund în spatele unor cuvinte căutate cu atenţie, nu invoc principiul dreptăţii absolute, atâta timp cât el nu există. Mă refer doar la acele situaţii întâlnite în teritoriu, în cadrul unor consilii locale, dar şi la nivelul unor consilii judeţene, acolo unde, în goana după o majoritate politică, lideri locali ai Partidului Naţional Liberal, Partidului Democrat Liberal, chiar şi ai Partidului Poporului – Dan Diaconescu, produc, în limita extremă a legii, derapaje de la norma stabilită, cât şi de la spiritul acesteia. Sub ameninţarea retragerii sprijinului politic, gest a cărui finalitate înseamnă excluderea din forul legislativ a celui în cauză, se impun, abuziv, prin aceste practici de tip şantajist, formări ale unor noi majorităţi care să convină celor care astăzi se declară în opoziţie, la Bucureşti, dar de fapt, subversiv, cuceresc, local şi judeţean, puterea în organismele legislative teritoriale. Au fost semnalate situaţii în care consilierilor aleşi pe listele partidelor enunţate mai sus le-au fost impuse, urmare a jocurilor politice, decizii sub forma faptului împlinit. Iar atunci când aceştia au invocat dreptul la vot prin opoziţie cu jocul politic, a venit iminenta ameninţare: retragerea sprijinului politic. Semnalez, pe această cale, acest abuz nemaiîntâlnit până acum, care, prin victime colaterale, urmăreşte de fapt eliminarea din funcţiile de vicepreşedinţi de consiliu judeţean, cât şi din cele de viceprimari de localitate a aleşilor Partidului Social Democrat. Iar când, pentru a realiza acest lucru, PNL şi PDL apelează la distrugerea unor destine ale unor oameni care au muncit pentru ei, orice cuvânt în plus cred că este de prisos. Cred şi voi susţine acest lucru şi cu alte ocazii, în numele unei cauze pierdute. Abuzul în exces al unor pârghii democratice arată latura urâtă a unor cauze politice care nu înţeleg limitele jocului democratic”, se arată în declaraţia senatorului
Nu negoţului cu suflete
O altă declaraţie politică, pe care senatorul Darius Vâlcov a susţinut-o în Senat, poartă numele de „Negoţ cu suflete de împrumut”. Declaraţia face referire la copiii care sunt vânduţi la un preţ cuprins între 5.000 de lei şi 80.000 de euro. Senatorul a fost atent la acest fenomen, cu uimire şi îngrijorare, cazurile acestor copii negociaţi ca la tarabă, unii dintre ei încă nenăscuţi.
„Într-o ţară europeană cu pretenţii de stat civilizat, copiii au ajuns o marfă. Sărăcia dezumanizează sute de mame an de an şi condamnă tot atâţia copii. Maternităţile, centrele de plasament din România sunt pline de copii abandonaţi, acestea adăpostind în total peste 60 000 de orfani, care cu greu pot fi adoptaţi. De acest aspect profită comercianţii de suflete, uneori aceştia fiind chiar părinţii copiilor. Nu este un fenomen izolat. Copii de vânzare se găsesc în toată ţara. Într-un sat, un părinte îşi vinde copilul nenăscut pentru suma de 5 000 de lei. Bărbatul are şaizeci de ani şi nouă copii. Lângă el au rămas doar trei. Pe restul i-a vândut. O recunoaşte cu seninătate, arătând chiar fotografiile copiilor lui, despre care nu ştie unde sunt sau în ce condiţii trăiesc acum. Dacă în unele locuri se vând prunci pe cinci mii de lei, la câţiva paşi de Bucureşti, se găsesc părinţi care-şi închiriază pe nimic nu unul, ci toţi copiii. Niciunul dintre aceştia nu are vârsta majoratului. Îi împrumută cu ziua pentru cele mai chinuitoare munci. Părinţii i-ar trimite la şcoală, însă nevoia şi lipsurile îi fac sclavi. În România este „normal” ca un copil dintr-o familie săracă să muncească pentru el şi pentru familia lui. În 2013, se aflau în evidenţe nouă mii de copii care au fost exploataţi, însă în realitate cifra ar putea fi mult mai mare. O populaţie devorată de lipsuri, sărăcie şi deznădejde a ajuns să facă negustorie cu suflete. Cum s-a ajuns aici? Cine sunt vinovaţii?
Mihai Niţă, apel pentru Dunăre
Într-o şedinţă recentă a Senatului, senatorul Mihai Niţă a susţinut o declaraţie politică emoţionantă şi, totodată, un aplel pentru conservarea unuia dintre cele mai importante tezaure ale României, şi al Europei: Dunărea. Acea Dunăre care i-a inspirat pe compozitorii Iosif Ivanovici şi Johann Strauss, oameni care au pus cel mai frumos şi vechi fluviu din Europa pe note.
„Dunărea este un important drum fluvial internaţional ce trece prin zece ţări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina. Are afluenţi în şapte dintre aceste ţări şi traversează patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad. Fluviul care udă frontiera de sud a ţării noastre şi care creează fascinanta Deltă la vărsarea în Marea Neagră este al doilea ca lungime în Europa (după Volga). Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, din Germania, iar meandrele sale au creat peisaje de o rară frumuseţe pe întreg cursul. Dunărea a fost, de-a lungul vremii, martorul unor istorii tumultuoase, numele său se regăseşte în legende şi în folclor, dar la fel de important este rolul avut în transporturile comerciale şi în asigurarea hranei şi ecosistemului în Bazinul Fluvial, în care trăiesc 83 de milioane de locuitori. Deşi asigură populaţiei apă, hrană, transporturi şi energie electrică ieftine, Dunărea a fost mereu maltratată prin defrişări nechibzuite, prin poluare şi braconaj. Nici potenţialul turistic nu este exploatat la valoarea optimă. Oraşele dunărene de pe teritoriul României sunt cele mai sărace localităţi ale ţării, din cauza nealocării fondurilor de investiţii necesare. O atare situaţie a determinat ţările dunărene ca, sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea, să aniverseze, în data de 29 iunie, Ziua Internaţională a Dunării. Evenimentul a fost marcat prin semnarea, la Sofia în anul 1994, a Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. Fluviul deţine o parte consistentă a comorilor naturale europene, sectorul inferior al cursului său fiind considerat drept cel mai bogat în biodiversitate, dar şi cel mai vulnerabil. Este exact sectorul a cărui administrare intră în atribuţia statului român. Luncile fluviului oferă multiple beneficii, de la purificarea apei până la pescuit şi recreere, toate evaluate la 500 de euro/hectar/an, în timp ce sistemul de râuri din bazinul Dunării oferă apă potabilă pentru 20 de milioane de oameni, conform datelor publicate de fundaţia ecologistă World Wildlife Fund (WWF) România. În prezent, 70% din Lunca Dunării s-a pierdut, ceea ce a redus inclusiv capacitatea de stocare naturală a apelor de inundaţie. Un studiu al WWF, realizat în 2010, arată că există aproximativ 800.000 de hectare de luncă potrivite pentru reconstrucţie ecologică în Bazinul Dunării. O iniţiativă foarte valoroasă care priveşte dezvoltarea Bazinului Dunării se referă la Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării – SUERD. Această iniţiativă româno-austriacă, lansată în anul 2008, aduce în prim-plan un model inovativ de cooperare la nivel macroregional, implementând noul concept de coeziune teritorială inclus în Tratatul de la Lisabona. Cele patru axe prioritare ale strategiei sunt: conectivitatea, protecţia mediului, creşterea prosperităţii în regiunea dunăreană şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare. În cadrul strategiei, României i-au fost atribuite spre coordonare domeniile prioritare: transport (partea de navigabilitate, împreună cu Austria), promovarea culturii şi turismului (împreună cu Bulgaria), managementul riscurilor de mediu (împreună cu Ungaria). În ultimii ani, aceste priorităţi par să fi fost depăşite de probleme considerate mult mai importante. Cu ocazia sărbătoririi Zilei Dunării, marcată în oraşele riverane mai ales prin organizarea unor evenimente cultural-artistice sau sportive, cred că este potrivit să supunem atenţiei instituţiilor abilitate cu protejarea Dunării şi a Deltei realitatea nedorită că aceste comori naturale continuă să fie agresate de oameni şi că sunt necesare iniţiative urgente pentru stoparea procesului supus atenţiei.
