Îmi amintesc şi acum un film franţuzesc, văzut înainte de 1989 şi revăzut prin ’94. Un marinar de cursă lungă, angajat pe un port-container, ajunge acasă după aproape un an de muncă şi de luptă. Cu marea, cu nişte piraţi, cu o boală inexplicabilă pe care o învinge cu gândul la familia sa: o soţie şi doi copii. Ajuns acasă, încărcat de cadouri pentru cei trei, marinarul e întâmpinat de un vlăjgan burtos, în chiloţi şi maiou, din spatele căruia soţia se pregătea să-i ofere explicaţii. Animalul din pragul domiciliului conjugal îi spune scurt că el este prietenul soţiei sale. Personajul principal lasă plasele cu cadouri pe pragul uşii şi pleacă fără nici un cuvânt spus, fără nici o explicaţie primită. Pe mare, evident, refuzând concediul…
Mi-am amintit de acest film, atunci când Băsescu, în conflict cu madam Firea, o blondă din Senatul României, îi explica acesteia o situaţie similară în care Pandele de la Voluntari a ales marea în locul uscatului.
Pelicula poate fi interpretată şi dacă ne gândim la alegerile europarlamentare de duminică, 25 mai 2014. Ai noştri, de la Olt, au câştigat alegerile. Au scos oamenii din casă, i-au plimbat pe la Studina, Curtişoara, Scorniceşti, Balş şi prin alte câteva locuri unde era nevoie de legume în pelerinaj. Iertaţi-mă, nu-i pot defini altfel pe cei care se lasă manipulaţi şi conduşi precum cartoful spre supa de legume. Chiar şi aşa, victoria acestei maşini de vot, formată din câţiva politicieni pricepuţi şi o armată de militanţi profitori, poate chiar şi oameni dedicaţi doctrinei social-democrate, pentru că nu trebuie să omitem această componentă, este clar: Oltul are statutul de judeţ roşu, făcut aşa de multă vreme, de unii care nu ies din casă să voteze, din mândrie, fără să înţeleagă că pentru ei se exprimă asistaţii social şi componenta care poate chiar asta vrea.
Sincer, mă aşteptam la o rezervă, la un boicot chiar din partea liderilor judeţeni ai PSD Olt, faţă de puterea de la centru, în această campanie. Aşa, ca o lecţie faţă de toate aroganţele făcute de Ponta şi ai lui, împotriva unui judeţ pe care l-au minţit ordinar. Nu revin cu autostrada Slatina-Piteşti, Slatina-Craiova, nu includ aici centura municipiului reşedinţă de judeţ, banii promişi pentru reţelele de drumuri comunale: apă, canalizare, pentru că ele, aceste priorităţi asumate de Ponta şi uitate în secunda doi, nu sunt teme europene.
Văd şi scriu, scriu şi văd. Despre munca depusă de ai noştri, pentru prosperitatea unor europarlamentari care n-au nici o treabă cu judeţul Olt. Despre un 60% fruntaş pe ţară, obţinut cam degeaba, asta în condiţiile în care, şi cred că fruntaşii pesedişti de la Olt trebuie să ştie asta în fiecare clipă, nici un locuitor al judeţului nostru nu va merge să reprezinte România la Bruxelles. Aşa că, această performanţă, asociată cu un scor incredibil, e cam degeaba. Dacă nu cumva poate fi privită şi mai mult decât atât. Ca pe o victorie făcută pentru alţii.
Altfel, legaţi dumneavoastră singuri, stimaţi cititori, marea performanţă a PSD-ului de la Olt, de povestea cu filmul despre care vă amintisem în începutul acestui monolog! Cadourile făcute lui Victor Ponta sunt de fapt o răsplată pentru alţii. Multiplicarea firească a burtosului cu maiou care primeşte, fără să muncească şi fără să merite darurile aduse de peste mări. Până atunci, cam singurul oltean promovat de actuala putere, la nivelul deciziei guvernamentale, e Emil Albotă de la UNPR. Şi asta prin puterea de convingere a senatorului Ion Toma. Care nu mai este de mult la PSD…
