Pare deja o figură de stil să scrii astăzi, 21 mai, la o zi după centenarul lui Corneliu Coposu, despre victoria la alegerile europarlamentare, un scrutin ce va avea loc abia duminică, 25 mai. O fac, şi nu ştiu de ce. Poate dintr-un sentiment de solidaritate cu nătânga democraţie românească, aflată astăzi într-un moment de cumpănă. Pentru că, e imposibil să crezi că un premier de factura lui Victor Ponta gândeşte primordial în ideea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale…
Însă, pornind de la condiţia jurnalistului de provincie, obligat deontologic să lase în plan secund evenimentele centrale pentru a consemna doar cronica spaţiului local, ca prioritate a profesiei sale, vă dau astăzi o veste: alegerile europarlamentare de duminică 25 mai sunt câştigate, detaşat, încă de pe acum, de opoziţia din judeţul Olt. Staţi puţin! Nu am acces la softul lui Dragnea şi nici nu mă bazez pe premoniţiile vreunui analist care iese tembel pe Antena3 să transmită mesajele unei puteri care n-are nimic în comun cu interesul naţional. Dincolo de voturile care sunt deja numărate, bob cu bob, în zona PSD-ului, cele care reprezintă clientela şi nomenclatura partidului în cauză, colectate printr-o mobilizare realizată după schema de funcţionare a Gărzilor Patriotice active înainte de 1989, în zona cealaltă votul a fost extrem de liber, bazat pe motivare, raportată direct la candidat, la platformă, la doctrină şi la tot ce înseamnă elementele vizibile de identificare din dreptul… dreptei româneşti.
Anticipat, prin intermediul rândurilor de faţă, le mulţumesc pentru curajul şi atitudinea civică unor oameni care şi-au asumat starea de opozabilitate faţă de sistem. Ei trebuie nominalizaţi pentru că oltenii au dreptul să ştie cine sunt cei care refuză să gândească aşa cum le impune altcineva. Pun nişte nume luate la întâmplare, fără o ordine precisă, adunate doar pentru că aparţin opoziţiei de la Olt: Cătălin Rotea, Siminica Mirea, Vasile Popa, Ion Ţecu, Marian Vasile, Gigel Ştirbu, George Ionică, Marian Căruntu, Marian Florescu, şi lista e deschisă, iar într-un propus mod interactiv adăugaţi pe lângă cei în cauză şi alte nume de olteni care văd o altă realitate a spaţiului public, una care nu are nimic în comun cu ce au promis băieţii din zona puterii de astăzi şi ceea ce se întâmplă…
Pentru echilibru, pentru normalitate, pionierii opoziţiei divizate de la Olt, fiecare cu păcatele lui, merită cu prisosinţă respectul societăţii civile, de ce nu şi al puterii, pentru simplul fapt că există. Altfel, în caz contrar, derapajul funcţiilor vitale ale unui concept de stat democratic, aplicat fie şi la nivel judeţean, s-ar duce de izbelişte. Iar aşa ceva nu are voie să se întâmple! Căci, practic, astăzi, la Olt, după frământări, trădări, jocuri de culise şi câte alte întâmplări nemaivăzute şi nemaiauzite, opoziţia a pornit de la zero. Pe un drum anevoios, plin de capcane, la capătul căruia prima victorie, ca o etapă de traseu, ar fi o contribuţie covârşitoare la alegerile din noiembrie, atunci când, pentru menţinerea echilibrului, fie el şi fragil, între forţele statului de drept, e nevoie ca România să-şi aleagă, obligatoriu, un preşedinte de pe partea dreaptă. Indiferent cine va fi acesta…
