Privesc consternat evenimentele din Ucraina. Nu mi-am imaginat că o ţară atât de mare poate să fie călcată în picioare aşa uşor, din atâtea direcţii. Şi azi, daca mi-ar spune cineva că de acolo va începe un nou război, poate unul european sau mondial, nu m-ar surprinde câtuşi de puţin.
Dar oare care sunt cauzele pentru care în Ucraina intră toţi ca prin mămăliga crudă?
Am stat şi am analizat unele aspecte socio-economice. Ucraina e o ţară în suspensie. O ţară ţinută în şah atât de Rusia, cât şi de U.E. şi aliaţii ei. Cam toate aceste puteri au ridicat pretenţii în faţa Ucrainei, iar locuitorii săi, oameni pe care îi suspectez de o oarecare lipsă de judecată, dar cu puternice rădăcini patriotice ruseşti şi mai ales, imperialiste, au cam sărit din căruţă-n teleguţă şi invers, în ultimii ani.
Anul 2004. Îmi aduc aminte mutra bivalentă a unuia care plângea de mama focului că ai lui contracandidaţi nu sunt în stare fizică să candideze şi ne hăhăia în faţă propaganda ieftină: „Să trăiţi bine!”. Cu a lui privire bifocală se uita la noi de sus, iar noi, mai împiedicaţi decât ucrainienii, ne uitam la el de jos în sus, cum te uiţi la icoanele din biserică. Acel an al Revoluţiei Portocalii ne-a pus pe acelaşi piedestal cu Ucraina şi ne-a arătat cât de bananieri suntem şi mai ales, cât de aproape geografic suntem de Rusia. O Rusie care a suportat, s-a înarmat, şi-a înzecit numărul oligarhilor, şi-a înfipt rădăcini puternice în Europa şi care aştepta cuminte ca planurile occidentalilor cu Ucraina şi poate chiar România să dea greş.
Vă întrebaţi oare pe ce s-a bazat Rusia în tot acest timp? Pentru că e clar azi, că Rusia şi-a pregătit acest moment şi contrar loviturilor primite, a rămas în picioare. Acum, întrebarea e, oare Rusia va reacţiona? Oare va sări să-şi facă K.O. adversarii care momentan conduc meciul la puncte?
Oare pe ce metehne Est-Europene ar fi putut Rusia miza, să ştie că Revoluţia Portocalie va fi un mare CHIX şi că America îşi va lua bătaie, încet, dar sigur??
Să începem cu corupţia. Să continuăm cu trădarea (de ţară, de neam, de familie). Încheiem cu ultima, dar poate cea mai puternică armă, Manipularea. Şi când te mai ajută şi impotenţa occidentului de a construi ceva pe baze ex-comuniste (numai în România 1000 de fabrici comuniste au fost falimentate), îţi dai seama că ajungi într-un hău al gândirii. Ochii îţi cer glamour-ul american, sufletul de român plânge, în timp ce raţiunea caută butonul de autodistrugere. Halal soartă, să ai de ales între „American Dream”-ul imaginar şi barbaria sigură, trăită, ştiută a Mamei Rusia.
Desigur, Uniunea Europeană… Serios?
Suntem în U.E. Şi putem fugi oriunde peste graniţe, dar cam atât. Cu ai noştri politicieni corupţi, nu ne putem aştepta la mai bine. Nici măcar nu putem nutri o minimă siguranţă. Să fiţi siguri de unele lucruri: AMERICA NU-şi va trimite soldaţii să încaseze gloanţe ruseşti în locul romanilor, iar politicienii români vor trimite la luptă tinerii, femeile, copiii şi mai ales, pe aia care mai gândesc cât de cât în ţara asta şi vor ramane ei singuri cu familiile lor şi cu pensionarii care să le asigure perpetuarea speciei politice. Iată cât de mult pot să însemne cei 25 de ani de DEMOCRAŢIE pe hârtie.
Pe 2 MAI sărbătorim Ziua Naţională a Tinerilor. Cadoul clasei politice, oferit de Ponta şi Traian Băsescu pentru tinerii români a fost un ordin de recrutare a tinerilor cu vârsta între 20 şi 35 de ani, ordin care se va aplica în caz de mobilizare sau război. Quot Erat Demonstrandum. Că doar n-o să lupte Daciana cu Eba în prima linie! Nu, ceea ce probabil vor face ele pentru ŢARĂ va fi să fure CNP-urile morţilor şi să-şi împartă voturile.
Bine că burtoşii ăştia care ne conduc destinele au peste 35 de ani, că altfel ar fi fost nevoiţi să le ceară doctorilor pe care i-au pus directori de spitale, învoire de la… moarte.
Şi uite aşa piere o ţară. Şi până la urmă, să luăm exemplul moldovenilor noştri, care s-au adaptat la Rusia şi ştiu că Uniunea Europeană nu le va aduce vreodată belşug, ci probabil nişte vin de cea mai proastă calitate de prin Spania sau mâncare nesănătoasă din Polonia. Asta pentru că ăia care se ridică în fruntea unei comunităţi, regiuni sau ţări nu sunt decât nişte păduchi flauşaţi, înzestraţi doar cu demnitatea fetelor de pe centură.
Stimaţi conducători, de ce v-aţi născut voi oameni, când multe alte specii erau disponibile?
Gabriel Laurenţiu Pătraşcu
