A fost frig vineri, pe 24 ianuarie, la Slatina. A fost parcă mai frig ca niciodată. Chiar şi aşa, cu mic, cu mare, oltenii s-au strâns în faţa statuii lui Cuza, acolo unde, anual, oficialităţile locale depun coroane şi adresează un scurt mesaj cu ocazia Micii Uniri înfăptuită în anul 1859, şi de la care s-au scurs, iată, 155 de ani.. (Claudiu Ene)
La data respectivă, reţeta a fost aceeaşi: destulă lume, pantofi cu toc şi fără toc, paltoane asortate cu ochelari de soare, coroane multe şi un sobor de preoţi. Desigur, de la eveniment nu au lipsit parlamentarii noştri, prefectul, viceprimarii Slatinei, preşedintele şi vicepreşedinţii de la CJ, şi bineînţeles directorii deconcentratelor din Olt. Că de, e an electoral şi dă bine la public.
Dar, să ne întoarcem la ale noastre! S-a ţinut slujba, s-au spus vreo două, trei vorbe, s-au pus coroanele şi s-a făcut o horă. Una aşa, mai mult pentru şedinţa foto. În orice caz, lăsând de-o parte frigul, totul a mers destul de bine, conform programului.
Ulterior, o sută de metri mai jos, pe esplanadă, se face o altă coadă. Lumea se strânge, civilizată, ca să deguste sarmăluţele de origine turcească cu nelipsita mămăligă românească (sic!). Bonus, mai vine şi-un pahărel cu vin fiert pe muzica folclorică a sucevencei Laura Lavric, dar şi a altor interpreţi de muzică populară printre care Elena Merişoreanu, Ştefania Rareş şi trupa Hangiţele. Altfel, mai trebuie spus că, în mai puţin de două ore, s-au consumat aproximativ două mii de porţii din obişnuitul meniu pregătit de organizatori pentru un astfel de eveniment.
Recomandări de viitor!
Având în vedere faptul că, de la o vreme încoace, la Slatina a devenit o tradiţie ca la fiecare eveniment de genul celui din 24 ianuarie să se acorde fie o porţie de fasole şi cârnăciori, fie o ciorbă de praz, fie o caserolă cu sărmăluţe şi mămăligă, ne aşteptăm ca, pe viitor, în meniul „tradiţional” să apară şi celebra shaormă, alături de hamburger şi orice alt produs de tip fast-food, tot mai dorite de publicul oltean şi nu numai…
De asemenea, pentru a evita o tragedie, sperăm ca, până la următoarea ceremonie organizată în zona sus-amintită, administraţia locală, împreună cu cei în drept să reabiliteze „insesizabila” placă de marmură, pe jumătate dezlipită, din partea stângă a soclului pe care, de douăzeci de ani, stă neclintit domnitorul sub conducerea căruia a fost înfăptuită Mica Unire de la 1859!
Altfel, dacă o firmă s-ar oferi să cureţe şi să împrospăteze înfăţişarea statuii respective, ar fi, aşa cum, cândva spunea astonautul Neil Armstrong: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”!
