Sfert de secol ratat…

Am intrat în anul 2014, ultimul an al unui istoric sfert de secol, de început al noului capitalism românesc, şi se pot face constatări semnificative pentru a-l compara cu alte sferturi de secol raporate la evenimente cruciale din istoria naţională.
Dacă generaţia paşoptistă a rămas în istorie pentru înfăptuirea remarcabilă a MICII UNIRI şi cucerirea independenţei de stat, dacă generaţia de la începutul secolului XX a înfăptuit glorioasa MARE UNIRE, dacă generaţia de la mijlocul celui de-al XX-lea secol a făurit ROMÂNIA SOCIALISTĂ, ca o ţară cu o puternică ascensiune şi un imens prestigiu internaţional, ce au făcut „puternicii zilei” după anul 1989?

Acest sfert de secol „al lor” a însemnat un dezastru pentru naţiunea română, datorat exclusiv oamenilor politici de „toate culorile”, a celor care pretind că ne-au condus şi ne conduc, fiind un eşec destul de clar al capitalismului românesc.
A „picta” ţara doar pe harta NATO şi cea a UNIUNII EUROPENE nu absolvă guvernanţii de proasta politică ce a adus patria în situaţia de OAIE NEAGRĂ a EUROPEI, astfel încât azi imaginea şi viaţa românilor sunt marcate de următoarele ameninţări:
1. ROMÂNIA este campioana sărăciei în U.E.;
2. Ţara este îndatorată cel puţin trei generaţii;
3. Peste trei milioane de români „şi-au luat câmpii” şi au părăsit ţara;
4. Totul pare că se probuşeşte în jurul nostru căci perspectivele în orice domeniu sunt sumbre;

Ei bine, pe acest fond al dezastrului naţional nu trebuie să surprindă pe nimeni faptul că jumătate dintre români au o apreciere pozitivă asupra socialismului pe care îl consideră un fenomen social-istoric pozitiv.
De aici şi întrebarea firească: cât de proşti trebuie să fie cei care, în ultima vreme, tot mai insistent, din interese politicianiste, socotesc socialismul românesc drept un regres naţional când de fapt este exact invers, căci ROMÂNIA a cunoscut cea mai puternică ascensiune şi a avut cel mai însemnat prestigiu internaţional? Sigur, explicaţia este foarte simplă şi rezidă în nemulţumirea cronică a populaţiei faţă de dezastrul social-economic a celor 25 de ani de regim capitalist, de neîmplinirile prezentului concretizate în scumpirea exagerată a vieţii, şomajul excesiv, creşterea alarmantă a corupţiei, inclusiv şi mai ales la vârf, încălcări ale statului de drept, demagogia şi ipocrizia deşănţată prin promisiuni neonorate şi câte şi mai câte…
Vinovaţi de această stare de lucruri sunt toţi guvernanţii care s-au succedat, dar ceea ce „arde” acum este actuala guvernare care doar peste trei luni va aniversa doi ani de funcţionare.
Sunt multe de „descris”, dar ce frapează sunt acele „MARI PROIECTE” despre care „suna goarna” la începutul lui 2013 în încercarea de a ne impresiona:
– REVIZUIREA CONSTITUŢIEI;
– DESCENTRALIZAREA ADMINISTRATIVĂ;
– REGIONALIZAREA.
Pe atunci nimic nu părea că împiedică îndeplinirea acestui pachet formidabil de „binefaceri”, mai ales că voinţa politică se baza pe un extraordinar 70% în PARLAMENT.
DAR, CE S-A ALES?
BÂLCIUL REGIONALIZĂRII
A început cu opt, apoi 9 regiuni, pentru ca în final pe harta ţării să fie redesenate zece regiuni. Când însă baronii (feudalii) au început să „mârâie” s-au mai dat explicaţii adăugându-se că în fiecare regiune vor fi mai multe capitale (o mare tâmpenie), căci fiecare oraş mai important va fi transformat în capitală administrativă, capitală culturală, capitală financiară, capitală economică, capitală turistică şi tot aşa…
Până la urmă, dacă baronii nu s-au oprit din „mârâit”, proiectul feudalizării a fost abandonat.
REVIZUIREA CONSTITUŢIEI
Alt proiect mastodont, conceput la modul cel mai neprofesionist, încât toate propunerile făcute s-au dovedit a fi scandaloase, căci încălcau normele statului de drept şi principiul separării puterilor în stat.Astfel, gogomănia cu privire la „chestionare” judecătorilor şi procurorilor de către LEGISLATIV urmărea, în fapt, să-i scape pe escrocii penali de anchete şi, în esenţă, să-şi subordoneze justiţia.
Eşecul acestei încercări, ca şi al altora, i-a făcut mai târziu pe „majoritari” să declanşeze „marţea neagră” pentru a „maltrata” Codul Penal şi a lansa „operaţiunea” de salvare a penalilor puterii prin amnistie şi graţiere. Mizerabilă mârşăvie, dar să sperăm că va eşua chiar în viitorul apropiat.
Continuând ipocrizia, PUTEREA, pentru a fi stăpână pe orice situaţie, a modificat legea referendumului astfel ca aceasta să fie legală în condiţiile participării doar a 30% din persoanele înscrise în listele electorale, iar doar 25% să exprime un vot valabil.
Şi aici, norocul, pe jumătate, a venit de la CCR, care a pus condiţia de a fi aplicată practic la un an de la promulgare, iar PREŞEDINTELE  a făcut „operaţia” abia pe 14 decembrie 2013, ultima oră, pentru a evita astfel o eventuală cuplare cu alegerile prezidenţiale din 2014.
Aşadar, REVIZUIREA CONSTITUŢIEI a rămas „în coporâie”, între NOROC pentru unii şi EŞEC pentru alţii…
DESCENTRALIZAREA
Grăbită după eşecul regionalizării, pentru satisfacerea pretenţiilor baronilor prin a le conferi cât mai multă putere, a fost adoptată ca lege prin asumarea răspunderii de către guvern. Esenţa ei constă în a oferi puteri discreţionare baronilor pe „feudele” lor, prin trecerea deconcentratelor de la ministere în subordinea totală a autorităţilor locale.
Şi acest „proiect uriaş”, conceput, din păcate, pe „principii feudale”, a eşuat din fericire, căci CCR a decis foarte clar, pe data de 10 ianuarie 2014, că legea este neconstituţională.

Aceste trei proiecte sunt cele mai sonore eşecuri ale guvernării şi dovedesc multe din apucăturile politicienilor, dar, în primul rând, este vorba de ticăloşia celor puternici împotriva celor mulţi, şi aşa sătui până peste cap de ce le oferă aceştia, otrăvindu-le viaţa de zi cu zi.
Ca urmare, astăzi, imaginea şi viaţa românilor sunt copleşite de corupţie şi evaziune, nivel foarte scăzut de trai, măsuri cumplite de austeritate, taxe majorate, numeroase şi împovărătoare, scumpiri cât cuprinde, sistem păgubos de calculare a accizelor, lipsa locurilor de muncă şi şomaj alarmant, pierderea totală a încrederii în clasa politică etc…
Toate acestea nu au doar caracter statistic, ci anunţă o EXPLOZIE MAJORĂ A CRIZEI în anul 2014, care VA DEPĂŞI cu mult pe cea din anul 2008.
Aşadar, guvernanţi, nu vă jucaţi cu focul, că vă frigeţi, mai ales că anul 2013 şi începutul lui 2014 au adus  o „recoltă bună” în lumea corupţilor şi „operaţiunea” va continua pentru a curăţa ţara de cât mai mulţi ticăloşi.
Şi, în tot acest timp, pe fondul dezastrului naţional, pentru a-l amplifica, continuă „războiul ridicol” din USL, în speranţa că oamenii vor prefera să privească acest spectacol de prost gust (gen cazul ILFOV) uitând de greutăţile cotidiene.
Prezicerile de tot felul: „va se rupe”, „ba nu se rupe” USL, sunt la ordinea zilei spre „curiozitatea” opiniei publice, unii visind la speranţe noi, alţii la regrete şi nostalgie.
Ei bine, cei care nu vor ruperea USL sunt tocmai cei doi lideri-copreşedinţi, căci pentru UNUL înseamnă pierderea iremediabilă a speranţei de a ajunge PREŞEDINTE, iar pentru CELĂLALT ameninţarea de a NU mai rămâne PREMIER devine reală, căci la noi majorităţile se schimbă peste noapte din interese meschine „vezi căderea Guvernului MRU!).

În sfârşit, „vremurile grele” ne copleşesc mai ales în perspectiva campaniilor electorale din 2014, dar întrebarea care se pune este: CE TREBUIE FĂCUT?
Cred că în perioada imediată, până nu este prea târziu, mai ales după vizita oficialului american la BUCUREŞTI şi înţelegând semnificaţia reală a întâlnirilor şi spuselor sale, alături de calificarea făcută de C.E la adresa guvernului ca fiind FĂRĂ VIZIUNE, prima soluţie, din cele foarte multe, care ar fi de onoare, priveşte, dacă nu demisia, tranferul multor politicieni în frunte cu primii „bărbaţi din stat”, pe posturile de PORTARI şi PAZNICI la instituţiile pe care „chipurile” le conduc, căci în acest fel ar face MAI PUŢIN RĂU ţării şi poporului român.
În plus, astfel ar onora „ANUL BRÂNCOVEANU” – 2014, în memoria marelui domnitor, cu adevărat PATRIOT.

PS:
POLITICIENI, învăţaţi şi mai ales nu uitaţi versurile MAREULUI POET sărbătorit în aceste zile:
„Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară”

Prof. Ion PĂTRAŞCU – Slatina

Sfert de secol ratat…

Am intrat în anul 2014, ultimul an al unui istoric sfert de secol, de început al noului capitalism românesc, şi se pot face constatări semnificative pentru a-l compara cu alte sferturi de secol raporate la evenimente cruciale din istoria naţională.

Dacă generaţia paşoptistă a rămas în istorie pentru înfăptuirea remarcabilă a MICII UNIRI şi cucerirea independenţei de stat, dacă generaţia de la începutul secolului XX a înfăptuit glorioasa MARE UNIRE, dacă generaţia de la mijlocul celui de-al XX-lea secol a făurit ROMÂNIA SOCIALISTĂ, ca o ţară cu o puternică ascensiune şi un imens prestigiu internaţional, ce au făcut „puternicii zilei” după anul 1989?

Acest sfert de secol „al lor” a însemnat un dezastru pentru naţiunea română, datorat exclusiv oamenilor politici de „toate culorile”, a celor care pretind că ne-au condus şi ne conduc, fiind un eşec destul de clar al capitalismului românesc.

A „picta” ţara doar pe harta NATO şi cea a UNIUNII EUROPENE nu absolvă guvernanţii de proasta politică ce a adus patria în situaţia de OAIE NEAGRĂ a EUROPEI, astfel încât azi imaginea şi viaţa românilor sunt marcate de următoarele ameninţări:

1. ROMÂNIA este campioana sărăciei în U.E.;

2. Ţara este îndatorată cel puţin trei generaţii;

3. Peste trei milioane de români „şi-au luat câmpii” şi au părăsit ţara;

4. Totul pare că se probuşeşte în jurul nostru căci perspectivele în orice domeniu sunt sumbre;

Ei bine, pe acest fond al dezastrului naţional nu trebuie să surprindă pe nimeni faptul că jumătate dintre români au o apreciere pozitivă asupra socialismului pe care îl consideră un fenomen social-istoric pozitiv.

De aici şi întrebarea firească: cât de proşti trebuie să fie cei care, în ultima vreme, tot mai insistent, din interese politicianiste, socotesc socialismul românesc drept un regres naţional când de fapt este exact invers, căci ROMÂNIA a cunoscut cea mai puternică ascensiune şi a avut cel mai însemnat prestigiu internaţional? Sigur, explicaţia este foarte simplă şi rezidă în nemulţumirea cronică a populaţiei faţă de dezastrul social-economic a celor 25 de ani de regim capitalist, de neîmplinirile prezentului concretizate în scumpirea exagerată a vieţii, şomajul excesiv, creşterea alarmantă a corupţiei, inclusiv şi mai ales la vârf, încălcări ale statului de drept, demagogia şi ipocrizia deşănţată prin promisiuni neonorate şi câte şi mai câte…

Vinovaţi de această stare de lucruri sunt toţi guvernanţii care s-au succedat, dar ceea ce „arde” acum este actuala guvernare care doar peste trei luni va aniversa doi ani de funcţionare.

Sunt multe de „descris”, dar ce frapează sunt acele „MARI PROIECTE” despre care „suna goarna” la începutul lui 2013 în încercarea de a ne impresiona:

– REVIZUIREA CONSTITUŢIEI;

– DESCENTRALIZAREA ADMINISTRATIVĂ;

– REGIONALIZAREA.

Pe atunci nimic nu părea că împiedică îndeplinirea acestui pachet formidabil de „binefaceri”, mai ales că voinţa politică se baza pe un extraordinar 70% în PARLAMENT.

DAR, CE S-A ALES?

BÂLCIUL REGIONALIZĂRII

A început cu opt, apoi 9 regiuni, pentru ca în final pe harta ţării să fie redesenate zece regiuni. Când însă baronii (feudalii) au început să „mârâie” s-au mai dat explicaţii adăugându-se că în fiecare regiune vor fi mai multe capitale (o mare tâmpenie), căci fiecare oraş mai important va fi transformat în capitală administrativă, capitală culturală, capitală financiară, capitală economică, capitală turistică şi tot aşa…

Până la urmă, dacă baronii nu s-au oprit din „mârâit”, proiectul feudalizării a fost abandonat.

REVIZUIREA CONSTITUŢIEI

Alt proiect mastodont, conceput la modul cel mai neprofesionist, încât toate propunerile făcute s-au dovedit a fi scandaloase, căci încălcau normele statului de drept şi principiul separării puterilor în stat.Astfel, gogomănia cu privire la „chestionare” judecătorilor şi procurorilor de către LEGISLATIV urmărea, în fapt, să-i scape pe escrocii penali de anchete şi, în esenţă, să-şi subordoneze justiţia.

Eşecul acestei încercări, ca şi al altora, i-a făcut mai târziu pe „majoritari” să declanşeze „marţea neagră” pentru a „maltrata” Codul Penal şi a lansa „operaţiunea” de salvare a penalilor puterii prin amnistie şi graţiere. Mizerabilă mârşăvie, dar să sperăm că va eşua chiar în viitorul apropiat.

Continuând ipocrizia, PUTEREA, pentru a fi stăpână pe orice situaţie, a modificat legea referendumului astfel ca aceasta să fie legală în condiţiile participării doar a 30% din persoanele înscrise în listele electorale, iar doar 25% să exprime un vot valabil.

Şi aici, norocul, pe jumătate, a venit de la CCR, care a pus condiţia de a fi aplicată practic la un an de la promulgare, iar PREŞEDINTELE  a făcut „operaţia” abia pe 14 decembrie 2013, ultima oră, pentru a evita astfel o eventuală cuplare cu alegerile prezidenţiale din 2014.

Aşadar, REVIZUIREA CONSTITUŢIEI a rămas „în coporâie”, între NOROC pentru unii şi EŞEC pentru alţii…

DESCENTRALIZAREA

Grăbită după eşecul regionalizării, pentru satisfacerea pretenţiilor baronilor prin a le conferi cât mai multă putere, a fost adoptată ca lege prin asumarea răspunderii de către guvern. Esenţa ei constă în a oferi puteri discreţionare baronilor pe „feudele” lor, prin trecerea deconcentratelor de la ministere în subordinea totală a autorităţilor locale.

Şi acest „proiect uriaş”, conceput, din păcate, pe „principii feudale”, a eşuat din fericire, căci CCR a decis foarte clar, pe data de 10 ianuarie 2014, că legea este neconstituţională.

Aceste trei proiecte sunt cele mai sonore eşecuri ale guvernării şi dovedesc multe din apucăturile politicienilor, dar, în primul rând, este vorba de ticăloşia celor puternici împotriva celor mulţi, şi aşa sătui până peste cap de ce le oferă aceştia, otrăvindu-le viaţa de zi cu zi.

Ca urmare, astăzi, imaginea şi viaţa românilor sunt copleşite de corupţie şi evaziune, nivel foarte scăzut de trai, măsuri cumplite de austeritate, taxe majorate, numeroase şi împovărătoare, scumpiri cât cuprinde, sistem păgubos de calculare a accizelor, lipsa locurilor de muncă şi şomaj alarmant, pierderea totală a încrederii în clasa politică etc…

Toate acestea nu au doar caracter statistic, ci anunţă o EXPLOZIE MAJORĂ A CRIZEI în anul 2014, care VA DEPĂŞI cu mult pe cea din anul 2008.

Aşadar, guvernanţi, nu vă jucaţi cu focul, că vă frigeţi, mai ales că anul 2013 şi începutul lui 2014 au adus  o „recoltă bună” în lumea corupţilor şi „operaţiunea” va continua pentru a curăţa ţara de cât mai mulţi ticăloşi.

Şi, în tot acest timp, pe fondul dezastrului naţional, pentru a-l amplifica, continuă „războiul ridicol” din USL, în speranţa că oamenii vor prefera să privească acest spectacol de prost gust (gen cazul ILFOV) uitând de greutăţile cotidiene.

Prezicerile de tot felul: „va se rupe”, „ba nu se rupe” USL, sunt la ordinea zilei spre „curiozitatea” opiniei publice, unii visind la speranţe noi, alţii la regrete şi nostalgie.

Ei bine, cei care nu vor ruperea USL sunt tocmai cei doi lideri-copreşedinţi, căci pentru UNUL înseamnă pierderea iremediabilă a speranţei de a ajunge PREŞEDINTE, iar pentru CELĂLALT ameninţarea de a NU mai rămâne PREMIER devine reală, căci la noi majorităţile se schimbă peste noapte din interese meschine „vezi căderea Guvernului MRU!).

În sfârşit, „vremurile grele” ne copleşesc mai ales în perspectiva campaniilor electorale din 2014, dar întrebarea care se pune este: CE TREBUIE FĂCUT?

Cred că în perioada imediată, până nu este prea târziu, mai ales după vizita oficialului american la BUCUREŞTI şi înţelegând semnificaţia reală a întâlnirilor şi spuselor sale, alături de calificarea făcută de C.E la adresa guvernului ca fiind FĂRĂ VIZIUNE, prima soluţie, din cele foarte multe, care ar fi de onoare, priveşte, dacă nu demisia, tranferul multor politicieni în frunte cu primii „bărbaţi din stat”, pe posturile de PORTARI şi PAZNICI la instituţiile pe care „chipurile” le conduc, căci în acest fel ar face MAI PUŢIN RĂU ţării şi poporului român.

În plus, astfel ar onora „ANUL BRÂNCOVEANU” – 2014, în memoria marelui domnitor, cu adevărat PATRIOT.

PS:

POLITICIENI, învăţaţi şi mai ales nu uitaţi versurile MAREULUI POET sărbătorit în aceste zile:

„Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară”

Prof. Ion PĂTRAŞCU – Slatina