O lecţie de viaţă, pentru cine are ochi să vadă. Pe un câmp de la marginea Slatinei, de două săptămâni, un câine îşi plânge camaradul mort

Oamenii primesc lecţii despre viaţă şi de la fiinţele necuvântătoare într-un mod care cu greu poate fi înţeles de către cei care spun că sunt inventatorii civilizaţiei pe pământ. La marginea Slatinei, la răscrucea de drumuri care duce spre comuna Milcov şi spre groapa de gunoi a oraşului, în spatele halelor ALRO, un câine maidanez îşi veghează neîncetat prietenul mort, ucis cel mai probabil de un vânător besmetic, care a încercat puterea armei sale de foc pe un animal fără vină. Paznicului fiinţei fără de suflare i-a dus de mâncare primarul comunei respective, medicul Eugen Cârjan, unul dintre cei care nu puţini au sesizat aspectul respectiv. Oricum, ceea ce se întâmplă în spatele celor două bucăţi de beton, în locul în care un câine îşi veghează prietenul mort este peste limita de înţelegere a fiinţei umane. Rămâne de văzut câţi vom înţelege şi vom aprecia aşa cum se cuvine această lecţie de prietenie, de ataşament sau poate chiar de solidaritate împinsă spre extrem.