Azi, mâine, se împlinesc patru luni de când Emil Moț a fost ales de o majoritate confortabilă a slătinenilor prezenți la vot, primarul municipiului. Timpul, iată, trece repede. 4 luni de mandat, iar dacă te mai gândești că anul trecut, pe vremea asta, alesul de astăzi nici nu se hotărâse dacă va candida…
Cei care vor încerca să raporteze mandatul lui Moț la ce a fost înainte, mai precis la modul cum a înțeles să fie primar, Darius Vâlcov, spre exemplu, nu vor reuși niciodată să obțină o radiografie corectă a timpului de astăzi. Dintr-un simplu motiv: doi oameni diferiți, cu două abordări care nu au nimic în comun.
A început altfel. Fără mutări spectaculoase, fără răsturnări de situație, ci, pur și simplu, printr-un nou concept. Începe să-i convingă pe slătineni că jocurile de artificii produc lumină doar o clipă. A reușit să-i convingă pe slătineni că primarul este ceva care seamănă cu ei, nicidecum un om sofisticat, un deținător de puteri supranaturale, ceva venit de pe altă planetă. Iese pe stradă atunci când consideră acest lucru, fără să fie îndrumat în acest sens de o firmă specializată în exerciții de comunicare.
În cele 4 luni de mandat, nu a tăiat în carne vie în zona resursei umane din primărie. Chit că este nevoie. A înțeles mecanismul… Dacă ai un jucător prost în echipă, și nu poți face schimbare, lasă-l acolo! Poate se împiedică cineva de el…
Slatina, după 4 luni de mandat ale primarului Moț, nu a suferit acele schimbări fundamentale de care, cine știe dacă e chiar atât de multă nevoie. Orașul a intrat într-o stare de normalitate. Probleme existențiale, șoptite, altă dată la colțuri, își găsesc, incredibil de ușor, rezolvare. Tema gunoiului menajer, din perspectiva integrării Slatinei într-un proiect județean, e subiect de dialog. Iar când primarul admite că fiecare parte implicată are dreptul la un punct de vedere, fie și în contradictoriu cu ceilalți, deja lucrurile merg pe drumul cel bun. Și nu numai atât…
Constructorii care au lucrat, ce-i drept, o vară, la asfaltarea unor artere principale, n-au mai intrat dând cu piciorul în ușa edilului. S-au trezit că există un standard de calitate, unul de cost și altul de durabilitate. Lucruri inexistente până acum.
În Slatina se fac probe tehnologice la instalațiile unui producător de fibră optică, unde vor lucra sute de slătineni. Contribuția actualului primar în acest proiect e mai veche, de pe vremea când deputat fiind a susținut proiectul Legii Parcurilor Industriale. Cea fără de care, astăzi, nu ar fi fost posibilă o asemenea investiție.
Fără să poarte un război mediatic, Emil Moț i-a îndemnat și pe cei de la firma privată care administrează spațiul verde municipal să înțeleagă, altfel, dimensiunea în timp a contractului de concesiune. Și n-a plâns nimeni. Cum nimeni nu a venit să susțină paternitatea acestei revoluții în materie de contracte publice. Suntem într-o lume normală, nu?
Slătinenii s-au acomodat și ei, repede, la acest stil de lucru. Poate, obosiți de atâta spectacol, înțeleg să accepte o lume normală, cu oameni normali, unde providența și indivizii providențiali să reacă în plan secund.
După acest început, despre conceptul de administrație publică, personalizat de Emil Moț, se va putea vorbi abia de la primăvară, atunci când va fi aprobat un prim buget întreg. Până atunci, lecția de normalitate susținută de Emil Moț decurge fără probleme…
