Într-o reprezentare personală, Cultura cerebroidă nu se referă numai la cultura religios-umanistă și se referă și la Cultura în spațiul de Știință, tehnologie, IAlg/IAlgG/IAC.
Din această perspectiva, Cultura cerebroidă poate fi privită ca o construcție culturală aflată la intersecția dintre inteligența natural umană – INU – știință, tehnologie și noile forme de inteligență algoritmică. Ea nu aparține exclusiv culturii religios-umaniste și nu se limitează la raportarea omului la propria sa interioritate. Dimpotrivă, își poate extinde spațiul de manifestare către laborator, lumea universitară, societatea tehnologică și, mai nou, către relația colaborativă dintre INU și IAlg/IAlgG/IAC.
În centrul acestei culturi se află creierul uman ca generator, receptor, interpret și evaluator de sens, dar și capacitatea sa de a crea tehnologii capabile să-i prelungească și să-i suplimenteze activitatea cognitivă. În acest sens, cultura cerebroidă nu confundă inteligența naturală cu inteligența algoritmică. Ea urmărește tocmai relația dintre cele două, păstrând identitatea și funcția fiecăreia.
Apariția IAlg poate fi considerată un prim prag important al acestei relații. Tehnologia algoritmică nu mai este doar un instrument exterior creierului, ci poate deveni o tehnologie de lucru cognitiv. O tehnologie care poate genera, analiza, compara și care de asemenea, creează sinteze și propune. INU rămâne însă spațiul în care sunt formulate scopurile, sunt evaluate valorile și este asumată responsabilitatea pentru decizie.
Odată cu IAlgG, problema devine mai complexă. Dacă tehnologia algoritmică evoluează către forme generale de procesare și simulare cognitivă, cultura cerebroidă nu poate răspunde doar prin entuziasm tehnologic sau prin teamă. Ea trebuie să dezvolte o cultură a compatibilității, verificării, discernământului și echilibrului cognitiv.
În această arhitectură, IAC poate fi privită metaphoric drept un prag tehnologic distinct, asociat unei posibile treceri către o nouă generație de tehnologii informaționale și cognitive. Dincolo de acest prag, succesiunea conceptuală IAC–IAlgC–IAlgGC poate descrie, prospectiv, noi forme ale relației dintre inteligența umană și tehnologiile algoritmice. Aceste categorii trebuie însă tratate ca modele conceptuale și prospective și nu ca tehnologii deja demonstrate.
Cultura cerebroidă devine astfel și o cultură a interfeței. Nu este vorba despre contopirea INU cu IAlg și este vorba despre o colaborativitate inter-intelligence în care fiecare participant își păstrează identitatea. Omul poate utiliza IAlg pentru explorare, cercetare, creație și extensie cognitivă, în timp ce algoritmul, pe lângă toate acestea poate și amplifica anumite capacități analitice și generative ale procesului intelectual uman.
Această perspectivă schimbă și sensul noțiunii de cultură. Cultura nu mai este doar acumulare de opere, valori și cunoștințe, ci devine și modul în care o civilizație învață să utilizeze propriile creații cognitive fără să-și abandoneze autonomia.
În acest sens, Cultura cerebroidă poate deveni un spațiu de întâlnire între știință și filosofie, între tehnologie și umanism, între INU și IAlg/IAlgG/IAC. Ea nu propune nici supremația tehnologiei, nici izolarea omului de tehnologie. Propune o a treia cale: dezvoltarea tehnologică însoțită de dezvoltarea culturii necesare pentru a o înțelege, controla și utiliza responsabil. Și această a treia cale va fi posibilă, dacă inteligența natural-umană va reuși să-și păstreze autonomia, creativitatea, discernământul și capacitatea de a da sens acestei noi relații inter-intelligence.
Și în final se poate afirma că poate acesta este și va fi unul dintre marile teste ale epocii IAlg/IAlgG/IAC.
Conceptualizare și co-creație INU-IAlg, cu validare pentru public, Andrei Suman














