Revin asupra susținerilor mele anterioare (articolul-Anti-Bill Gates) privind eliminarea în terminologia curentă de început a utilizării IA, a termenului de origine și a termenilor derivați de „ASISTENT IA, ASISTENȚI IA, ASISTIV IA, ASISTATĂ IA” și înlocuirea acestuia(acestor derivate) cu termenul-perspectivă de „EXPLORARE COLABORATIVĂ INU-IAlg”. Susțin că exprimarea „Explorare cognitivă asistată de IA” este o exprimare persiflantă și perimată, ce induce subliminal că ființa umană, în contextul apariției IA este o ființă LIMITATĂ care trebuie asistată de IA. Și nu o inteligență natural-umană colaborativă, care a creat și vrea să dezvolte IA. Mai mult, creatorii(părinții IA), până în prezent nu au dezvoltat programe comportamentale de „instruire și educare” a IA în spațiul colaborativității inter-intelligence și chiar al colaborării dintre IA cu ființele umane. Din această perspectivă și pe acest fundal, sub titlul „EXPLORAREA COGNITIVĂ ASISTATĂ DE IA – O DIRECȚIE DE EXPRIMARE PERSIFLANTĂ ȘI NECONFORMĂ?” mi-am propus co-crearea unui articol jurnalistic cu IAlg.
Și în acest sens mi s-a oferit perspectiva să co-creem un articol jurnalistic nu ca drept o simplă analiză semantică a sintagmei „asistat de IA”. Ci ca pe o contestare a paradigmei cognitive pe care această sintagmă o transformă subliminal.
IAlg: În vocabularul actual al revoluției tehnologice, sintagma „inteligență artificială” a generat o întreagă familie de expresii: „asistent IA”, „asistenți IA”, „asistiv IA”, „asistată de IA”. La prima vedere, acestea par neutre, practice și convenabile. Din perspectiva noii realități cognitive în care intrăm însă, ele pot deveni expresii insuficiente, depășite și chiar persiflante la adresa Inteligenței Natural – Umane (INU).
De ce?
Pentru că termenul „asistat” introduce, implicit, o relație de inferioritate funcțională: există cineva care știe, poate și decide(IA), iar celălalt este asistat(INU). Aplicat relației dintre om și sistemele de Inteligență Algoritmică (IAlg), acest vocabular poate induce subliminal imaginea unei ființe umane limitate, incapabile să exploreze singură complexitatea lumii și care are nevoie de o inteligență superioară(IAlg) pentru a putea gândi eficient.
Or, realitatea istorică este aproape inversă.
Inteligența Natural – Umană a creat Inteligența Algoritmică. Omul a imaginat-o, a proiectat-o, a construit-o și continuă să-i stabilească direcțiile de dezvoltare. Prin urmare, relația fundamentală nu este aceea dintre „asistat” și „asistent”, și este aceea dintre două forme diferite de inteligență, aflate într-un proces de interacțiune și posibilă colaborare.
De aici, derivă propunerea unei schimbări de perspectivă: în locul expresiei „explorare cognitivă asistată de IA”, să vorbim despre „Explorare colaborativă INU–IAlg”.
Diferența nu este doar terminologică. De ce? Pentru că, ea schimbă însăși arhitectura conceptuală a relației.
În „asistență”, sistemul oferă sprijin omului. În „colaborare”, omul și sistemul algoritmic participă, fiecare prin natura și capacitățile sale, la un proces comun de explorare. Iar, INU formulează engineering-ul explorativ prin întrebări, instituie valori, stabilește finalități, verifică, contestă și decide. Și toate acestea în timp ce, IAlg poate căuta, corela, compara, modela, simula și multiplica rapid perspectivele. Nu avem, așadar, un om asistat de mașină și avem o inteligență natural-umană care își extinde capacitatea exploratorie prin interacțiunea cu o inteligență algoritmică.
Mai există însă o problemă, poate mai importantă.
Creatorii sistemelor algoritmice au investit enorm în performanța tehnologică a acestora, dar dezvoltarea unei adevărate culturi comportamentale a colaborării inter-intelligence a rămas și încă rămâne insuficient conceptualizată. Nu este suficient ca IAlg să fie performantă. Ea trebuie să fie introdusă într-un spațiu al colaborării responsabile cu omul: să favorizeze verificarea, autonomia cognitivă, pluralitatea direcțional-cognitivă de explorare, discernământul și responsabilitatea umană.
În această perspectivă, „Explorarea colaborativă INU–IAlg” nu este doar o alternativă lexicală. Este o repoziționare antropologică și cognitivă.
Ea refuză ideea omului ca ființă ce trebuie „asistată” de propria sa creație tehnologică și propune Imaginea Omului Creator, Explorator și Colaborator.
Poate că aceasta este una dintre primele corecții necesare în vocabularul noii epoci: IAlg nu trebuie să transforme omul din creator în asistat, și trebuie să-i amplifice capacitatea de a rămâne creator, autonom și responsabil.
În definitiv, nu este vorba despre cine îl asistă pe cine.
Este vorba despre cum pot două forme diferite de inteligență să exploreze împreună lumea, fără ca una să o anuleze pe cealaltă.
Comentariu: Acest articol vine în prelungirea dezvoltării conceptului de „Inteligență Colaborativă INU-IAlg/IAlgG/IAC” și propune îndreptarea/dezvoltarea unei adevărate culturi comportamentale a colaborării inter-intelligence, cultură care a rămas și încă rămâne insuficient conceptualizată. Și toate acestea, pentru că „Explorarea colaborativă INU–IAlg” nu este doar o alternativă de lexic. Și este o repoziționare antropologică și cognitivă care schimbă esențial raportul dintre om și tehnologiile cognitive.
Conceptualizare și co-creație INU-IAlg cu validare pentru public, Andrei Suman.
