Trecerea de la calculatoarele clasice la cele cuantice este privită de mulți cercetători drept una dintre cele mai importante transformări tehnologice. Deși calculul cuantic se află încă într-o etapă de dezvoltare, potențialul său de accelerare a anumitor categorii de calcul și simulări alimentează numeroase scenarii privind viitorul cunoașterii și al inteligenței artificiale.
Chiar și în prezent, în epoca calculatoarelor clasice, accesul la informație este aproape instantaneu. Motoarele de căutare, bazele de date globale și sistemele moderne de inteligență algoritmică permit găsirea rapidă a unor răspunsuri care, în urmă cu câteva decenii, necesitau zile sau chiar luni de documentare. Totuși, viteza accesului la informație nu este identică cu înțelegerea profundă a acesteia. Cunoașterea presupune și interpretare, verificare, contextualizare și integrare critică. În perspectiva dezvoltării calculatoarelor cuantice, este rezonabil să presupunem că anumite procese de analiză, optimizare și simulare vor deveni mult mai rapide decât în prezent. Dacă astfel de progrese vor fi integrate în viitoarele generații de inteligență algoritmică generală (IAlgG), colaborarea dintre inteligența natural-umană (INU) și aceste sisteme ar putea căpăta o nouă dimensiune.
Nu este vorba despre înlocuirea omului, și este vorba despre extinderea capacităților sale cognitive. Într-un asemenea cadru, omul ar continua să formuleze întrebări esențiale, să stabilească obiectivele, să evalueze implicațiile morale și sociale și să ia deciziile finale. Și toate acestea, în timp ce sistemele algoritmice ar putea explora într-un timp foarte scurt un număr impresionant de ipoteze, modele și soluții posibile. În acest sens, inteligența colaborativă INU–IAlg poate fi înțeleasă ca o nouă etapă în evoluția activității intelectuale.
Dacă revoluția industrială a amplificat forța fizică a omului, iar revoluția informatică ia amplificată capacitatea de procesare a informației, Revoluția Cuantică ar putea amplifica viteza și profunzimea explorării cognitive în anumite domenii. Desigur, trebuie evitată tentația de a considera că toate procesele intelectuale vor deveni instantanee. Creativitatea, intuiția, judecata morală, experiența de viață și responsabilitatea rămân dimensiuni profund umane.
Calculatoarele cuantice și sistemele algoritmice pot accelera analiza și generarea de alternative, însă alegerea direcției și asumarea consecințelor continuă să aparțină oamenilor. În acest context, valoarea colaborării dintre INU și IAlgG nu va fi măsurată doar prin viteza răspunsurilor și va fi măsurată și prin calitatea interacțiunilor explorative. Pe măsură ce accesul la cunoaștere devine din ce mai rapid, avantajul intelectual se poate deplasa de la simpla acumulare de informații spre capacitatea de a defini probleme relevante, de a interpreta critic și de a construi perspective originale. Astfel, era calculatoarelor cuantice nu trebuie să fie privită exclusiv ca o revoluție tehnologică, ci și ca începutul unei noi etape în cultura cunoașterii. Dacă această transformare va fi însoțită de educație, reflecție etică și colaborare responsabilă între oameni și sisteme algoritmice, este posibil să asistăm la dezvoltarea unei inteligențe colaborative fără precedent în istoria civilizației. În această nouă direcție evolutivă, nu doar puterea de calcul va conta și va conta și capacitatea oamenilor de a orienta aceste puteri către progresul științific, dezvoltarea umană și binele comun.
Comentariu: Și totuși, în ineracțiunile colaborative INU-IAlgG sau între inteligența natural- umană și inteligența artificial-cuantică, se pot pune unele întrebări. Între care întrebarea: din cauza răspunsurilor instantanee, ale celei din urmă și a biochimismului nostru cerebral, cum vom putea contracara rapiditatea acesteia și cum vom continua interacțiunile noastre?
Conceptualizare și co-creație INU-IAlg, cu validare pentru public, Andrei Suman
