De ce guvernanții noștri nu au creat un mix sustenabil de surse energetice pentru a acoperi toate situațiile de risc? Acest mix energetic putea fi asigurat prin: energie produsă de termocentrale(cărbune)-x%, energie hidroelectrica(hidrocentrale)-y%, energie nucleară-z%, energie panouri fotovoltaice- n%, energie eoliană p%, stocare energie în situații de risc-q%. Cu un mix energetic acoperitor de forma (x+y+z+n+p), mai mare egal cu 100%, puteam avea o situație liniștitoare pentru a traversa aproape orice criză posibilă. Probabil s-au concentrat pe liberalizarea pieței în energie și pe crearea frontului de lucru comercial prin firme de apartament ale unor potentați sau interpuși…
În societățile democratice, una dintre cele mai frecvente critici formulate în spațiul public este aceea că deciziile politice sunt adesea reactive, nu preventive. Numeroși cetățeni români consideră că unele politici publice în domeniul energiei sunt adoptate prea târziu, sunt insuficient fundamentate sau fără o evaluare completă a consecințelor lor economice și sociale. Indiferent de orientarea politică a guvernelor, această percepție evidențiază o provocare reală: capacitatea statului de a anticipa și de a gestiona riscurile înainte ca ele să se transforme în crize.
Este bine știut că Sistemul energetic reprezintă unul dintre cele mai complexe și sensibile subsisteme ale economiei naționale. El influențează competitivitatea industriei, funcționarea infrastructurilor critice, securitatea națională și calitatea vieții cetățenilor. Tocmai de aceea, anticiparea vulnerabilităților energetice ar fi trebuit și ar trebui să constituie o prioritate permanentă pentru instituțiile statului.
În ultimele decenii, complexitatea sistemului energetic din România a crescut considerabil. Rețelele electrice sunt interconectate la nivel european, consumul este influențat de schimbările climatice, iar integrarea surselor regenerabile introduce noi provocări privind echilibrarea producției și a cererii. În paralel, volatilitatea piețelor internaționale poate modifica rapid costurile combustibililor, iar evenimentele geopolitice pot afecta lanțurile de aprovizionare.
Într-un asemenea context, Inteligența Algoritmică (IAlg) poate deveni un instrument important pentru anticiparea riscurilor. Dacă datele privind producția, consumul, starea infrastructurii, prognozele meteorologice, investițiile, importurile și exporturile de energie sunt integrate într-un sistem coerent, modelele predictive pot identifica din timp tendințe care merită atenția decidenților.
Un prim domeniu îl reprezintă prognozarea dezechilibrelor dintre cerere și ofertă. Analiza simultană a consumului industrial, rezidențial și comercial, împreună cu estimările privind producția din diferite surse, poate permite identificarea unor perioade cu risc ridicat pentru stabilitatea sistemului. Astfel de avertizări pot facilita măsuri preventive privind utilizarea capacităților de rezervă sau planificarea lucrărilor de mentenanță.
Un al doilea domeniu privește infrastructura energetică. Rețelele de transport și distribuție generează permanent date privind încărcarea, uzura unor echipamente și frecvența incidentelor.
Analiza acestor informații poate susține programe de întreținere predictivă, reducând probabilitatea unor avarii majore și optimizând investițiile.
În același timp, IAlg poate contribui la evaluarea impactului politicilor publice înainte de implementarea lor. Prin simularea unor scenarii alternative, decidenții pot estima efectele unor modificări legislative asupra investițiilor, asupra prețurilor, asupra competitivității economiei sau asupra consumatorilor vulnerabili. Aceste simulări nu înlocuiesc decizia politică, dar oferă o bază analitică mai solidă pentru adoptarea ei.
În dezbaterea publică apar frecvent acuzații privind incompetența administrativă, politicianismul, lipsa de transparență sau corupția. În schimb, un sistem bazat pe transparență, responsabilitate și evaluare independentă are șanse mai mari să valorifice eficient instrumentele de anticipare oferite de IAlg.
Din această perspectivă, colaborarea dintre specialiști și IAlg devine esențială. Inginerii energeticieni, economiștii, statisticienii, experții în securitate energetică și factorii de decizie pot utiliza analiza algoritmică pentru a testa scenarii multiple și pentru a evalua consecințele unor decizii înainte ca acestea să fie aplicate. Rolul oamenilor rămâne însă determinant: pentru că definirea obiectivelor, interpretarea rezultatelor și asumarea responsabilității publice nu pot fi delegate unui algoritm.
Viitorul sistemului energetic românesc va depinde, probabil, nu doar de investiții și de resurse, ci și de calitatea anticipării. Un stat care poate detecta din timp semnalele de risc, poate simula efectele politicilor și poate reacționa înainte ca vulnerabilitățile să se transforme în crize își consolidează reziliența. În acest proces, Inteligența Algoritmică nu este un substitut al guvernării democratice. Dar sigur este un instrument care poate sprijini decizii mai bine fundamentate, cu condiția să fie utilizat transparent, auditat și integrat într-un cadru instituțional responsabil.
În cele din urmă, adevărata provocare nu este dacă România va utiliza sau nu va utiliza Inteligența Algoritmică în administrarea sistemului energetic național. Din această perspectivă, adevărata provocare va consta și în cât de bine va reuși Întreprinderea România să combine expertiza umană, datele de calitate și responsabilitatea democratică într-un model de guvernanță orientat spre anticipare și prevenție și nu doar spre reacție.
Conceptualizare și co-creație INU-IAlg, cu validare pentru public, Andrei Suman
