Deputatul PNL de Olt, Gigel Știrbu, susține că noua Lege a salarizării trebuie să pornească nu de la majorări uniforme, ci de la o reformă reală a aparatului bugetar. În opinia sa, România nu își mai permite să plătească la fel atât performanța, cât și sinecurile, iar reducerea posturilor inutile, digitalizarea, comasarea instituțiilor cu atribuții suprapuse și evaluarea corectă a angajaților ar trebui să creeze resurse pentru salarii mai bune în cazul profesioniștilor care muncesc cu adevărat. Știrbu susține că, în condițiile în care sectorul public numără peste 1,2 milioane de angajați și există constrângeri bugetare asumate de România, matematica nu poate fi ignorată, un stat mai eficient presupune mai puțină risipă, mai multă responsabilitate și o salarizare bazată pe competență și performanță. Reforma, spune deputatul liberal, nu trebuie făcută împotriva bugetarilor, ci în favoarea celor care duc în spate funcționarea instituțiilor și care merită să fie plătiți pe măsura muncii lor.
„De ani de zile, România încearcă să rezolve aceeași problemă prin aceeași metodă greșită: mai punem niște bani peste salariile din sistemul public și ne prefacem că am făcut reformă. Nu, asta nu este reformă. Reforma adevărată începe cu o întrebare pe care prea puțini politicieni au curajul să o pună: de câți oameni are nevoie, în realitate, statul român? Astăzi discutăm din nou despre Legea salarizării și despre variantele negociate cu Comisia Europeană. Dar dincolo de coeficienți, grile și formule matematice, există un adevăr pe care nu-l mai putem ocoli: până când România nu reduce aparatul bugetar supradimensionat și nu elimină sinecurile, nu va avea bani să-i plătească decent pe cei care muncesc cu adevărat. În instituțiile statului există profesioniști extraordinari. Funcționari care muncesc, medici care țin spitalele în picioare, profesori care își fac meseria cu vocație, ingineri, economiști, juriști, polițiști și specialiști fără de care administrația pur și simplu nu ar funcționa. Ei trebuie respectați și ei trebuie plătiți mai bine! Dar lângă ei s-a construit, în zeci de ani, un întreg sistem de pile, relații, prietenii, rude, obligații de partid și sinecuri. Oameni pentru care s-au inventat posturi, peroane care au intrat pe o ușă politică și au rămas acolo indiferent de performanță, indivizi care taie frunze la câini pe bani publici și care, mai grav, îi demobilizează tocmai pe cei care muncesc. Nu poți plăti performanța cât timp finanțezi inutilitatea și nu poți cere unui profesionist să accepte un salariu modest, în timp ce la biroul de lângă el cineva încasează bani doar pentru că este ‘omul cuiva’. Nu poți construi un stat european cu organigrame făcute pentru clientelă politică și nu poți rezolva problema la nesfârșit crescând salariile din pix, pentru toată lumea, fără să întrebi cine muncește, cât muncește și dacă acel post mai este necesar. România nu are nevoie de un stat mai prost plătit. România are nevoie de un stat mai suplu și mai bine plătit. Asta este diferența fundamentală. Mai puțini oameni acolo unde organigramele sunt umflate artificial. Digitalizare, comasarea instituțiilor care dublează aceleași atribuții, desființarea posturilor inventate, evaluarea reală a performanței, concursuri adevărate, nu concursuri cu câștigătorul cunoscut înainte de examen. Și, cu banii economisiți, salarii mai bune pentru profesioniștii care rămân și muncesc. Aceasta trebuie să fie filosofia noii Legi a salarizării, nu egalitarism. Nu încă o împărțire a banilor publici după principiul ‘să primească toată lumea’. Ci performanță, responsabilitate și salarizare corectă. România are peste 1,2 milioane de angajați în sectorul public, iar noua lege a salarizării trebuie să respecte în același timp constrângerile bugetare asumate de țara noastră. Nu putem pretinde că această ecuație poate fi rezolvată ignorând dimensiunea aparatului de stat. Matematica nu negociază cu politica. Dacă ai prea mulți oameni pe statul de plată și prea puțini bani, ai două variante: îi plătești prost pe toți sau reduci risipa și îi plătești bine pe cei de care statul are cu adevărat nevoie. Eu aleg a doua variantă. Și mai este ceva, reforma nu trebuie făcută împotriva bugetarilor, trebuie făcută pentru bugetarii care muncesc, pentru omul competent care astăzi duce în spate munca altor doi sau trei. Trebuie făcută pentru funcționarul care vede cum colegul angajat politic nu face aproape nimic, pentru profesionistul care ar putea câștiga mult mai bine în mediul privat, dar a ales să rămână în serviciul public. Lor trebuie să le spunem foarte clar: vrem să vă plătim mai bine. Dar pentru asta trebuie să încetăm să-i mai plătim pe cei de care statul nu are nevoie. Aceasta este reforma pe care România a amânat-o 36 de ani. Și aceasta este reforma pe care trebuie să avem curajul să o facem acum. Un stat în care pilele nu mai valorează mai mult decât competența. Și, mai ales: MAI PUȚINE SINECURI. SALARII MAI BUNE PENTRU CEI CARE MUNCESC! Asta înseamnă reformă. Restul este doar contabilizarea, din nou, a aceleiași risipe”, este declarația deputatului Știrbu.
