Problema societății de astăzi nu este numai barja ce trebuie scufundată în Dunăre, ci ce trebuie adus la suprafață pentru a readuce pe linia de plutire o țară demult scufundată de greutatea ambițiilor mărunte ale celor ce au condus până acum.
De pe poziția de politician independent față de jocurile politice mărunte, neafiliat la cercurile de interese ce au guvernat public în avantajul unor caste, senatorul de Olt, Robert Ghiță vine cu un mesaj, sinteza unei Românii scufundate în mediocritate.
O realitate căreia nu i se poate oferi chip cioplit spre a arăta altfel decât ea este în fapt!
„România – o țară sărăcită de cei care o guvernează. România nu este deloc imună la flagelul dureros al sărăciei. Devine evident, așadar, că lupta noastră pentru eradicarea sărăciei trebuie să se desfășoare concomitent pe plan național și internațional. Dar poporul român nu mai este reprezentat acum nici în țară, nici peste hotare. Nu ne aflăm în situația unora dintre tinerele state africane, dar știm bine că unii conaționali mor prin inaniție sau hipotermie, din lipsa resurselor de subzistență. Pentru majoritatea covârșitoare a cazurilor, vina aparține exclusiv guvernanților, dar, ca parlamentari, avem obligația să ne preocupăm de asigurarea unui cadru legal eficient, capabil să reducă substanțial numărul acestor cazuri, acum și pe viitor.
Printre măsurile care necesită o preocupare urgentă din partea tuturor factorilor responsabili la nivel național, dar și european, putem aduce în prim-plan modificarea instrumentelor legale privind accesul la resursele naturale, precum și restricționarea exploatării necontrolate a unora dintre principalele resurse, printre care hrana și energia.
În România, procesul destructurării economiei socialiste centralizate s-a produs într-un mod cel puțin bizar. O parte a efectelor acestor politici constă în crearea unui decalaj pecuniar și patrimonial inadmisibil între anumite categorii sociale, creșterea galopantă a șomajului prin falimentarea unor unități economice prestigioase, sau exploatarea sălbatică a pădurilor. Este greu acum, dar nu imposibil de remediat situația, voluntar sau involuntar creată. Chiar dacă partidele politice adoptă poziții diferite privind modalitatea de rezolvare a acestor deficiențe majore în starea economiei și a vieții sociale, consider că scopul confruntărilor trebuie să devină unul comun, competitiv și constructiv. Altcumva, lupta noastră politică nu va aduce năpăstuiților binele așteptat, nu va justifica nici rolul instituției pe care o reprezentăm.
Numeroase terenuri agricole se degradează vizibil, fenomene meteorologice extreme provoacă pagube și pierderi de vieți, pentru că tema amenajărilor hidrologice și forestiere a fost abandonată. Capacitatea de producere a hranei este pusă în pericol, importurile nu constituie soluția optimă. Oferta europeană de finanțare prin proiecte pentru agricultură n-a găsit în țara noastră cel mai rezonant ecou. Se pierd bani, se pierd ocazii favorabile, și asta se datorează parțial refuzului unor politicieni de a modifica niște legi caduce. În numele cui activează această categorie de politicieni, câtă vreme nu se arată deloc preocupați de soarta celor care i-au votat?! Cui și pentru ce merite vor mai solicita iarăși votul popular?”
