Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt derulează o campanie de informare și conștientizare adresată atât angajatorilor, cât și angajaților, privind importanța negocierii colective și a dialogului social în relațiile de muncă. Instituția evidențiază că negocierea colectivă reprezintă un drept fundamental garantat de lege, care poate contribui la creșterea salariilor, îmbunătățirea condițiilor de muncă și protejarea drepturilor lucrătorilor. Totodată, ITM Olt explică rolul sindicatelor, al reprezentanților aleși ai angajaților și al organizațiilor patronale, precum și cadrul legal care reglementează încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, sector sau la nivel național.
Iată comunicatul integral: „Informare şi conştientizare – angajatori şi angajaţi cu privire la negocierea colectivă.
Ce este negocierea colectivă? Negocierea colectivă reprezintă toate formele de negociere care au loc între angajator/organizația patronală, pe de o parte, și sindicat/organizația sindicală sau reprezentanții aleși ai angajaților/lucrătorilor, după caz, de cealaltă parte, care urmăresc reglementarea relațiilor de muncă ori de serviciu dintre părți, stabilirea condițiilor de muncă, precum și orice alte acorduri în probleme de interes comun.
Care sunt beneficiile negocierii colective? Negocierea colectivă este un principiu fundamental și un drept la locul de muncă. Recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă poate aduce o serie de beneficii. Studiile arată că negocierea colectivă poate contribui la creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă, precum și la respectarea principiului de egalitate.
Ce sunt contractele colective de muncă? Contractul colectiv de muncă reprezintă convenția încheiată în formă scrisă între angajator/organizația patronală, pe de o parte, și angajați/lucrători reprezentați prin organizații sindicale, sau reprezentanții aleși ai angajaților/lucrătorilor, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
La ce niveluri se pot încheia contracte colective de muncă? Legea prevede următoarele niveluri de încheiere a contractelor colective de muncă, astfel: unitate cu cel puțin 10 angajați, grup de unități din același sector de negociere colectivă sau din sectoare diferite de negociere colectivă, sectoare de negociere colectivă astfel cum sunt definite prin ordin al ministrului muncii, la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale și societăților cu unic acționar/asociat statul român sau autoritatea administrației publice locale, la nivelul instituțiilor bugetare, al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, precum și la nivelul grupului de unități constituit de acestea, național.
Care este cadrul normativ cu privire la asocierea în organizații sindicale? Libertatea de asociere în sindicate, ca și dreptul de negociere colectivă în muncă și de aplicare a convențiilor colective, sunt recunoscute de Constituția României (art. 40, art. 41 alin. (5)). Dreptul de asociere/afiliere, de negociere colectivă și acțiune colectivă, ca și obligativitatea clauzelor contractelor individuale și colective de muncă și protecția individuală a lucrătorilor și reprezentanților lor în exercitarea drepturilor sunt recunoscute de Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul tuturor angajatorilor, persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi familiale și persoane juridice (art. 214 – 230), angajaților fiindu-le interzisă renunțarea la drepturile legale (art. 38).
Cine poate face parte dintr-un sindicat? Orice persoană cu vârsta de peste 16 ani, încadrată cu un contract individual de muncă sau aflată într-un raport juridic de muncă, fără acordul reprezentanților lor legali și fără condiționări și constrângeri, din sistemul public sau privat, poate fi membru fondator al unui sindicat sau poate adera la un sindicat deja constituit.
Care este pragul minim pentru constituirea unui sindicat? Pentru constituirea unui sindicat este nevoie de cel puțin 10 angajați/lucrători din aceeași unitate sau cel puțin 20 de angajați/lucrători din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă. Aceștia sunt membrii fondatori ai sindicatului.
Ce sunt reprezentanții aleși ai angajaților/lucrătorilor? Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare (art. 221), coroborat cu Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, (art. 58) reglementează alegerea reprezentaților angajaților/lucrătorilor la angajatorii cu minim 10 angajați/lucrători la care nu sunt constituite organizații sindicale, în vederea promovării și apărării intereselor angajaților și reprezentarea în negociere colectivă, reprezentanții angajaților fiind aleși și mandatați special în acest scop.
Cum sunt aleși reprezentanții angajaților/lucrătorilor? Reprezentanții angajaților/lucrătorilor/funcționarilor publici sunt aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/ lucrătorilor/funcționarilor publici din unitatea respectivă, după caz.
Cine poate fi ales ca reprezentant al angajaților/lucrătorilor. Persoanele care sunt încadrate la angajator pe baza unui contract individual de muncă sau raport de serviciu și au împlinit vârsta de 18 ani pot fi alese ca reprezentanți ai angajaților/lucrătorilor. Excepție fac persoanele care ocupă funcții de conducere care asigură reprezentarea administrației în raporturile cu angajații/lucrătorii sau care participă la decizia conducerii întreprinderii la nivelul unității. Numărul de reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor se stabilește de comun acord cu angajatorul, în funcție de numărul total de angajați/lucrători.
Care este durata mandatului reprezentanților angajaților/lucrătorilor și ce atribuții au aceștia? Durata mandatului reprezentanților angajaților/lucrătorilor nu poate fi mai mare de 2 ani. Reprezentanții angajaților/lucrătorilor au următoarele atribuții principale: să participe la elaborarea regulamentului intern, să promoveze interesele angajaților referitoare la salariu, condiții de muncă, timp de muncă și timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum și orice alte interese profesionale, economice și sociale legate de relațiile de muncă, să urmărească respectarea drepturilor angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă și cu regulamentul intern, să negocieze contractul colectiv de muncă/acordul colectiv, să sesizeze Inspectoratul Teritorial de Muncă cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale și ale contractului colectiv de muncă/acordului colectiv aplicabil.
Care sunt avantajele desemnării reprezentanților angajaților/lucrătorilor? Reprezentanții angajaților/lucrătorilor contribuie la asigurarea respectării drepturilor angajaților/lucrătorilor, avantajele desemnării acestora fiind următoarele: angajații, prin intermediul acestor reprezentanți, participă activ la negocierea contractului colectiv de muncă, prin intermediul reprezentanților angajaților/lucrătorilor se asigură o mai bună informare asupra cauzelor și modului de adoptare a deciziilor manageriale, angajatorii care au desemnați reprezentanți ai angajaților/lucrătorilor sunt percepuți ca fiind transparenți și deschiși la nevoile angajaților.
Care este cadrul normativ cu privire la asocierea în organizații patronale? Libertatea de asociere în patronate, ca și dreptul de negociere colectivă în muncă și de aplicare a convențiilor colective, sunt recunoscute de Constituția României (art. 40, art. 41 alin. (5)). Organizațiile patronale se constituie prin asociere liberă, după cum urmează: patronii/angajatorii se pot asocia pentru constituirea unui patronat/federație patronală/a angajatorilor; societățile cooperative, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale autorizate, care au calitatea de angajatori, potrivit legii, pot constitui și/sau adera la un patronat; două sau mai multe patronate pot constitui o federație patronală; două sau mai multe federații patronale/ale angajatorilor pot constitui o confederație patronală/a angajatorilor. Organizațiile patronale își pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică își desfășoară activitatea în baza statutului organizațiilor patronale din care fac parte.
Care sunt beneficiile înscrierii într-o organizație patronală: Reprezintă vocea întreprinderilor din sectoarele de negocieri colective în ceea ce privește politicile sociale, legislația muncii, politicile economice și fiscale etc., ajută în mod activ la dezvoltarea unor soluții economice, promovează interesele angajatorilor și le asigură o poziție puternică în dezbaterile publice, reprezintă angajatorii la nivel de sector de negociere colectivă, la nivel național sau internațional, reprezintă interesele angajatorilor în raport cu legiuitorul, guvernul, organizații sindicale, alte grupuri de interese, joacă un rol important în procesul democratic de formare a opiniilor, reunind interese diverse și uneori divergente ale membrilor săi, propunând poziții comune și comunicându-le factorilor de decizie și publicului larg, promovează spiritul antreprenorial, libertatea de organizare, eficiența economică, responsabilitatea socială, competitivitatea, un climat prietenos cu investițiile, noi oportunități de afaceri, promovează politici de reglementare stabile și predictibile, care creează condiții bune pentru dezvoltarea afacerilor și derularea muncii, promovează proiecte de responsabilitate socială a întreprinderii, oferă servicii membrilor, oferă o rețea largă de expertiză și spațiu pentru schimburi de experiență, organizează evenimente, seminare, conferințe, târguri, programe de instruire, asigură expertiză pentru membrii lor, dialoghează cu formatori de opinie, mass media, mediul academic, politicienii, juriștii, sindicatele, cooperează cu alte organizații similare și sprijină diverse inițiative, cooperează cu instituții publice acționează ca organisme de lobby și advocacy, la nivel național și european.
Care sunt prevederile legale ce reglementează negocierea colectivă? Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, reglementează reprezentativitatea părților pentru participarea la negociere colectivă, procedura de informare în cadrul negocierilor colective, durata contractelor colective de muncă, efectele și aplicabilitatea contractelor colective încheiate, înregistrarea contractelor colective de muncă, mecanismele de extindere a contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, modalitățile de soluționare a conflictelor colective de muncă, cu respectarea normelor și a convențiilor internaționale ale muncii, precum și sancțiunile și contravențiile aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Funcționarii publici negociază colectiv în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 57/2019 Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a normei conexe privind încheierea și aplicarea acordurilor colective de muncă (HG nr. 302/2022 pentru aprobarea normelor privind modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor paritare,componența, atribuțiile și procedura de lucru ale acestora, precum și a normelor privind încheierea și monitorizarea aplicării acordurilor colective) care reglementează părțile la negocierea colectivă, tipurile de clauze ce pot fi negociate, procedura de informare, încheierea acordurilor colective, nivelul la care se pot negocia acordurile colective, durata și efectele acestora, executarea, modificarea și încetarea acordurilor colective. Procedura de negociere colectivă este reglementată de Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește reprezentativitatea părților pentru participarea la negociere colectivă, procedura de înregistrarea acordurilor colective (aceeași cu cea aplicabilă și înregistrării contractelor colective), modalitățile de soluționare a conflictelor colective de muncă, cu respectarea normelor și a convențiilor internaționale ale muncii, precum și sancțiunile și contravențiile aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Potrivit art. 487 alin. (1) al OUG nr. 57/2019 Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare ”Acordul colectiv este convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, în care pot fi stabilite anual numai măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Potrivit Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, ”negocierea colectivă reprezintă toate formele de negociere care au loc între angajator/organizația patronală, pe de o parte, și sindicat/organizația sindicală sau reprezentanții aleși ai angajaților/lucrătorilor, după caz, de cealaltă parte, care urmăresc reglementarea relațiilor de muncă ori de serviciu dintre părți, stabilirea condițiilor de muncă, precum și orice alte acorduri în probleme de interes comun” (art. 1, punctul 2 lit. c))”, se arată în comunicatul ITM Olt.
