Prin toamna lui 2023, când se tăiau cocenii din lanurile de porumb fără rod, scriam în Ziarul de Olt despre proiectul noului dispensar comunal de la Poboru. Despre o investiție care urma să înceapă, una la care primarul comunei se raporta cu încredere că va fi gata într-un termen rezonabil, iar oamenii din comună, poate prea îmbătrâniți, prea gârboviți, prea bolnavi, într-o țară unde depopularea satului românesc e adevărata criză, să vină să se trateze de bolile pământului, de necazurile vieții și de dorul crunt față de cei plecați pe drumurile străinătății.
Acum, cu spirit de autocritică, aș fi crezut greu în realizarea acestei investiții la timp. Practica românescă arată multe situații unde proiecte începute cu fast, cu șampanie și tricolor pe pieptul primarului, sunt șantiere și astăzi. Vezi autostrada Bechtel, Polivalenta de la Slatina și câte or mai fi de pus pe listă. La Poboru, proiectul din octombrie 2023 a fost alaltăieri dat în folosință. Pe 15 iunie, n-au venit camerele de filmat, vreun ministru sau grupul organizat de demnitari de la Olt, să taie panglica, să rostească discursuri despre partid, conducător, Ilie Sărăcie și Sorin salvatorul patriei. Pur si simplu, medicul de familie a venit la treabă într-o nouă locație, acolo unde condițiile sunt cam de nivelul Policlinicii de la Slatina, iar pe lângă empatie, din partea unui medic de țară, va mai fi adus și un aparat care scanează pe dinăuntru suferința celui rămas acasă să țină candela de pe peretele de la răsărit aprinsă spre nepredarea satului românesc în fața modernității. Dacă un ecograf poate face așa ceva, evident.
Ce a reușit Iulian Bărăscu, primarul de la Poboru, prin acest dispensar, nu pare o investiție comparabilă cu reabilitarea planșeului de la Unirii, săvârșită de Nicușor Dan și Daniel Băluță. Dar, cu un centru de greutate fixat în nevoia reală a satului românesc pentru țăranul obosit de la Poboru, Albești, Cornățelu, Creți, Seaca, Surpeni e mai mult decât atât. Pentru că astăzi, satul românesc, înainte de asfalt, canalizare, apă, panouri fotovoltaice, piste pentru biciclete, sedii de primării cu balcon la biroul primarului, terenuri de sport, rețele de gaze, dispensarul comunal e mai important decât toate cele, pentru vindecarea suferinței celor rămași să păzească satul românesc. Iar, când se întâmplă asta, e un semn de statornicie și de normalitate.
