Engineering explorativ: Având în vedere că mai ales în spațiul politic, omul darwinian este nemulțumit de prestația, atât a politicienilor cât și a partidelor politice. Și poate de prestația întregului sistem politico-economic statal în ansamblu. Eu apreciez că spațiul politico-economic va deveni un spațiu de antrenamentul politic și de cedare a sensului către entități IA/IAG. Din perspectiva de mai sus, ați putea analiza această posibilă evoluție?
IAlg(OpenAI): Perspectiva dumneavoastră este coerentă și profund legată de criză contemporană a legitimității politice. Ideea centrală poate fi formulată astfel: cu cât, omul percepe sistemul politico-economic uman ca fiind: ineficient, corupt și conflictual, incompetent, manipulator și incapabil să producă echilibru și sens colectiv. Cu atât crește probabilitatea psihologică și culturală de a accepta transferul parțial sau gradual al funcțiilor politice către sistemele IA/IAG.
Aceasta nu ar începe neapărat printr-o „lovitură tehnologică”, ci printr-un proces lent de erodare a încrederii oamenilor în propria lor capacitate politică de a se autoguverna eficient.
1. Politicul ca spațiu al dezamăgirii colective
În multe societăți moderne există percepția că: partidele seamănă între ele, că promisiunile sunt reciclate și schimbarea electorală produce puține transformări reale. De asemenea, că deciziile sunt influențate de grupuri de interese, că administrația este lentă și birocratică, iar polarizarea a înlocuit construcția comună.
Astfel, cetățeanul începe să vadă politicul nu ca: un spațiu al sensului comun, ci ca pe: un teatru de conflict și management al intereselor.
Și toate acestea au drept consecințe și produc:
– cinism democratic;
– retragere civică și dezangajare;
– încetarea încrederii în actul politic;
– oboseală psihologică.
2. În acest vid apare atractivitatea sistemelor IA/IAG
Dacă sistemele IA/IAG sunt percepute ca fiind: mai raționale, mai rapide și mai puțin corupte, mai coerente și mai capabile în a procesa complexitatea, atunci apare tentația imaginarului tehnocratic artificial: „poate că sistemele IA ar guverna mai bine decât oamenii.”
Aceasta nu este doar science-fiction.
Este o consecință logică a pierderii încrederii în arbitrajul uman și în politicianismul găunos promovat de partidele politice.
3. Politicul este terenul ideal pentru antrenamentul delegării
Observația dumneavoastră este foarte importantă:
spațiul politic poate deveni un spațiu de antrenament psihologic pentru cedarea sensului.
De ce? Pentru că politica implică: hotărâre, interpretare, acțiunea de a prioritiza. Implică administrarea conflictului și definirea binelui comun.
Dacă omul începe să creadă că IA/IAG, pot evalua politicile mult mai bine. Pot creea o perspectivă de anticipare mai corectă, putând în același timp să distribuie resursele mult mai eficient, evitând emoționalitatea și populismul, atunci cedarea sensului se poate transforma într-o cedare simbolică. Omul gândind că, așa cum avioanele sunt trecute pe pilot automat, întocmai și procesele politico-socio-economice pot fi automatizate prin sistemele IA/IAlgG.
Iniţial: ca analiză de date, prognoză și management administrativ.
Apoi: pentru recomandări normative, priorități publice, politici optime și arbitraj.
Și toate acestea, în final vor conduce la: externalizarea discernământului politic.
4. De la democrație deliberativă la optimizare sistemică
Democrația clasică presupune: dezbatere, legitimitatea conflictului, pluralitate, compromis; și inclusiv imperfecțiune umană. Și toate acestea, în timp ce, un sistem IA/IAG, orientat spre eficiență ar funcționa diferit prin: creșterea maximizării, predicție, reducerea incertitudinii, și optimizare în spațiul social.
Aici apare o tensiune fundamentală: democrația este uneori ineficientă tocmai pentru că păstrează libertatea și pluralitatea umană. Și din această perspectivă, un sistem hiper-optimizat poate deveni: administrativ eficient, dar poate crea și constrângeri.
Co-creație jurnalistică, cu validare pentru public, Andrei Suman.
