Clasa politică se prăbușește sub greutatea propriului mod de lucru. Vin ai noștri, pleacă ai noștri, noi rămânem, știți dumneavoastră cum. E veche povestea, păcatul e de o vârstă cu ea. Din când în când, Sistemul mai dă rateuri. Mai apare câte unul care nu e de-al lor, nu e cu ei. Așa s-a întâmplat în Olt la alegerile parlamentare din 2024, când printre aleșii de seamă, oltenii au trimis în Parlamentul României și un Om. Acesta se numește Robert Ghiță, un senator simplu, fără complicații existențiale, fără conexiuni la bugetul public, direct sau prin interpuși. E ca ceilalți, din marea mulțime, acolo unde sunt oamenii normali. Știe că nu poate schimba lumea, că nu poate să facă din progresiști suveraniști și invers. Nici măcar nu încearcă asta, înțelegând că vremea unei idei e dată de vântul schimbării, iar atunci când acesta nu bate, nu are rost să ridici pânzele. Nu are în memoria telefonului numere scurte, unde să sune atunci când are nevoie de un suport pentru a produce emoție în spațiul public. Deține la purtător doar o conștiință românească, iar când face ceva nu cheamă reflectoarele să-l imortalizeze în exercițiul funcției de om.
La Iancu Jianu, într-un loc unde spiritualitatea se împletește cu nevoia de mai bine, prin efortul său, la o biserică din localitate, cu o sumă de bani, senatorul de Olt Robert Ghiță, sprijină un proiect privind funcționalitatea corespunzătoare a zonei unde se află mesele pentru praznic. Fără să ceară nimic în schimb, gândind doar că binele ar trebuie să fie o îndatorire cuprinsă în fișa postului de pe statul de funcții al fiecărui om. Al fiecărui român adevărat.
