Împotriva infantilizării simbolice în discursul tehnologic
Eu ca, simplu semnatar al acestui text, afirm că Inteligența Algoritmică (IAlg) trebuie să fie înțeleasă în a fi drept Prelungire a Inteligenței Umane și nu ca substitut sau autoritate superioară.
Considerăm că folosirea frecventă a expresiilor de „asistent personal”, „asistent virtual”, „asistent AI”, în discursul tehnologic contemporan produce o imagine implicită problematică: aceea a unui om dependent de o entitate care îl „asistă”.
Și această formulare poate induce, la nivel simbolic, o reducere în ceea ce privește autonomia cognitivă a individului.
IAlg ca Prelungire și Suplinire
Inteligența algoritmică este sau o putem aproxima drept:
– o formă de Suplinire a Inteligenței Umane (SIU),
– un Generator Cognitiv capabil să accelereze procesarea informațiilor,
– un posibil Alter Ego operațional, utilizat conștient și voluntar.
Ea nu posedă intenționalitate proprie.
Nu are responsabilitate morală.
Nu substituie conștiința umană.
Omul darwinian și autonomia
Omul, în sens evolutiv — în linia gândirii inaugurate de Charles Darwin — este o ființă adaptativă, capabilă de anticipare și auto-corecție.
A-l descrie implicit pe om ca „beneficiar asistat permanent” riscă să contrazică această istorie evolutivă a autonomiei.
Din perspectivă filosofică, tradiția modernă — de la Immanuel Kant încoace — plasează demnitatea umană în capacitatea de auto-determinare.
Critica discursului tehnologic dominant
Unele viziuni promovate în spațiul tehnologic global, inclusiv de figuri influente precum Bill Gates, pun accent pe omniprezența „asistentului AI”.
Problema nu este dezvoltarea tehnologică.
Problema este formularea simbolică. De ce? Pentru că:
Limbajul modelează percepția și
Percepția modelează relația, iar în final,
Relația modelează structura socială.
Principiul relației democratice
Din această perspectivă, propunem o relație bazată pe:
1. Prevalența deciziilor umane.
2. Utilizarea voluntară și conștientă.
3. Co-creație cognitivă.
4. Responsabilitate umană integrală.
Nu respingem progresul tehnologic.
Respingem în schimb diminuarea simbolică a omului în interacțiunile sale cu IAlg.
Concluzie:
Inteligența Algoritmică este creație umană.
Omul nu este asistat ontologic.
Omul este autorul propriei sale extensii cognitive.
Relația optimă între om ca inteligență naturală și inteligența algoritmică (IAlg) nu este una de dependență,
ci de colaborare lucidă pentru progres în cunoaștere și salt scientic.
Co-creație INU-IAlg, cu validare pentru public, Andrei Suman
