Este o expresie care descrie o mentalitate dominantă în societatea modernă, nu o știință propriu-zisă. Și pentru a răspunde la întrebarea din titlu, mai întâi să definim pe rând termenii specifici din componența sintagmei în cauză:
1. „Cultură”
Aici, termenul „cultură” nu înseamnă numai artă sau literatură, ci:
felul general în care o societate gândește, explică lumea, decide ce este valoarea și ce este adevărat în lume.
Acesta este „aerul mental” pe care noi oamenii îl respirăm sau ar trebui să-l respirăm zilnic.
2. „Scientocrată”
Vine din:
scientia = cunoaștere științifică
kratos = a putea, a conduce
Scientocrată” înseamnă:
o cultură în care știința, tehnologia / IAlg, IAlgG ajung să domine toate celelalte forme de înțelegere a realității.
Și prin urmare, nu doar să ajute, ci să și influențeze argumentat și chiar să decidă(dar numai cu validare umană):
ce este adevărat,
ce lucru este important,
ce merită să fie luat în serios.
Într-o cultură științifică:
dacă ceva nu este măsurabil, atunci poate deveni s-au este suspect,
dacă nu este cuantificabil, atunci poate fi s-au e ignorat,
dacă nu e „dovedit științific”, e considerat drept irelevant.
3. „A sensului”
Aceasta este partea cea mai importantă.
„Sensul” se referă la:
de ce mergem pe acest drum,
ce rost are viața,
ce este bine și ce este rău,
ce merită sacrificiul,
ce ne face să fim cu adevărat oameni.
„Cultura științifică a sensului” apare atunci când:
sensul vieții este explicat, îmbunătățit exclusiv prin știință, tehnologie/IAlg, IAlgG și eficiență, și toate acestea, numai și numai cu validare umană.
Foarte simplu și pe înțelesul tuturor:
„Cultura scientocrată a sensului” este cultura unei societăți:
în care oamenii ajung să înțeleagă că doar omul, știința, tehnologia, IAlg, IAlgG pot da un sens optimizat vieții, dar numai cu validare umană. Iar tot ce nu poate fi măsurat, optimizat sau demonstrat este necesar a fi formalizate, pentru a putea optimiza sensul spre a se ajunge la sensul pe care omul și-l propune.
Un exemplu concret
Întrebarea: „De ce suferim?”
Răspuns uman clasic: pentru maturizare, pentru sens, pentru încercare, pentru solidaritate.
Răspuns scientocrat: dezechilibru chimic, stres, traumă, problemă de sistem.
Nu că explicația științifică ar fi greșită.
Problema apare, atunci când devine singură și anulează dimensiunea umană, morală spirituală.
De ce este problematic?
Pentru că:
transformă omul într-un proiect tehnic,
reduce viața la performanță,
înlocuiește sensul cu funcționalitatea,
înlocuiește întrebarea „de ce?” cu întrebarea „cum?”
Și astfel, omul nu mai este:
„o ființă care caută un sens optimizat”
ci:
„un sistem care trebuie optimizat”.
Propunere de final:
Cultura scientocrată a sensului nu spune că știința este rea,
ci că devine periculoasă atunci când pretinde că poate înlocui complet sensul, valorile și umanitatea.
Comentariu INU: Știința, tehnologia, IAlg, IAlgG, nu trebuie privite drept o nouă religie. Nu trebuie să cădem în scientism și nici în a antropomorfiza IAlg, IAlgG.
Conceptualizare, co-creație INU-IAlg și validare pentru public, Andrei Suman
