Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului scoate la iveală, și în acest an, un adevăr incomod, statul român eșuează sistematic în protejarea vieții propriilor cetățeni. Deputatul S.O.S. România de Olt, Mihai-Adrian Țiu atrage atenția, într-o declarație publică fermă, asupra discrepanței dramatice dintre dreptul fundamental la sănătate și realitatea sistemului medical din România anului 2026, unde accesul la servicii de calitate a devenit un privilegiu, nu o regulă. Potrivit deputatului, România se află printre ultimele state din Uniunea Europeană în ceea ce privește prevenția și screeningul oncologic. Investițiile în depistarea timpurie sunt de până la opt ori mai mici decât media europeană, iar prevenția este tratată superficial, ca un moft administrativ. În timp ce alte țări reușesc rate de participare la screening de 70-80% și reduc semnificativ mortalitatea, România se confruntă cu lipsa programelor funcționale, acces limitat și o absență cronică a responsabilității instituționale.
Cancerul reprezintă a doua cauză de deces în România, fiind responsabil pentru aproximativ 19% din totalul morților anuale. Ratele extrem de scăzute de prevenție duc la diagnosticări tardive, când boala este deja avansată, șansele de supraviețuire scad dramatic, iar costurile, umane și financiare, cresc exponențial. În locul unei strategii coerente de depistare precoce, sistemul românesc funcționează pe bază de improvizație, haos și nepăsare. Situația este cu atât mai gravă în mediul rural, unde accesul la servicii medicale este limitat sau aproape inexistent. Mulți pacienți sunt nevoiți să parcurgă zeci sau chiar sute de kilometri pentru un consult de bază. În numeroase localități nu există centre de screening, programe naționale de prevenție, personal medical suficient sau echipamente adecvate. Există, în schimb, drumuri lungi, cheltuieli suportate din buzunarul bolnavilor și diagnostice puse prea târziu. În aceste condiții, cancerul a ajuns să fie perceput de mulți români nu doar ca o boală, ci ca o condamnare la moarte, disperare și umilință. Tratamentele și investigațiile sunt costisitoare, medicamentele lipsesc, iar listele de așteptare sunt justificate constant prin lipsa fondurilor. În același timp, spune deputatul Țiu, resursele publice sunt irosite pe contracte supraevaluate, achiziții inutile, spitale promise și niciodată finalizate, studii și strategii fără efect concret.
Mesajul central al declarației este clar, România nu pierde lupta cu cancerul din lipsă de resurse, ci din lipsă de viziune, competență și respect pentru viața umană. Un stat care nu investește serios în prevenție condamnă populația la șanse mai mici de supraviețuire. Sunt necesare investiții reale în centre de screening, programe funcționale și informare corectă și constantă, nu proiecte rămase pe hârtie.
„Cancerul nu așteaptă licitații, bugete sau campanii electorale”, avertizează deputatul. Fiecare diagnostic pus la timp înseamnă o șansă în plus la viață, iar fiecare program de prevenție poate salva mii de oameni. Românii nu cer miracole, ci respectarea dreptului elementar la controale medicale și tratament decent, pentru ca viața să fie mai presus de statistici și birocrație.
România plătește anual acest eșec cu zeci de mii de vieți. Iar lupta împotriva cancerului devine, astfel, nu doar o bătălie medicală, ci una pentru demnitate, responsabilitate și dreptul fundamental la viață.
