Tehnologiile generative accelerează această mutație. Acestea, leagă mutația adevărului direct de dezechilibrul dintre cultura conceptuală și cea generativă.
Astfel, putem spune că ele produc:
texte plauzibile;
imagini convingătoare;
explicații coerente;
simulări de autoritate.
Problema nu este falsitatea conținutului, generat de aceste tehnologii, ci indiferența față de adevăr. De Ce? Pentru că sistemele generative pot produce atât adevăr, cât și fals, fără a distinge între ele. Distincția, din această perspectivă revenind în sarcina exclusivă a omului.
În lipsa unei culturi conceptuale active, adevărul este redus la un output printre altele.
Post-adevărul ca fenomen conceptual-generativ
Din perspectiva culturii conceptual-generative, post-adevărul apare ca un dezechilibru structural:
cultura generativă domină fluxul;
cultura conceptuală este marginalizată;
selecția este înlocuită de consum;
criteriul este înlocuit de preferință.
Astfel, adevărul nu mai este pierdut ca importanță și criteriu, ci neutralizat prin supraabundență.
Adevăr probabilistic vs adevăr responsabil
Unul dintre efectele majore ale culturii generative este emergența unui adevăr probabilistic: ceea ce este cel mai frecvent, mai plauzibil și mai acceptat statistic.
Acest adevăr probabilistic al inteligenței algoritmice:
este eficient;
este rapid;
este adaptabil;
dar este lipsit de responsabilitate.
În opoziție cu acest adevăr al IAlg, adevărul conceptual este lent, incomod și adesea minoritar. Și tocmai de aceea, el este fragil în cultura post-adevăr.
Riscul major: delegarea adevărului
Unii utilizatori ai IAlg, cu o gândire infantilă cognitiv gândesc de maniera – ce rost are să ne mai complicăm? Luăm de bun ceea ce generează „mașina”…Și astfel, se legitimează cea mai gravă consecință a post-adevărului, care nu este confuzia, ci delegarea discernământului. Când oamenii nu mai verifică, nu mai compară și nu mai gândesc critic cedându-și discernământul către IAlg, atunci adevărul devine o funcție externă.
Această alternativă nefastă deschide calea către:
manipulare structurală;
xenocrație informațional-tehnologică;
infantilizare cognitivă.
Cultura conceptual-generativă ca posibil antidot împotriva cedării discernământului
Cultura conceptual-generativă nu promite întoarcerea la un adevăr absolut, dar oferă un cadru de reechilibrare:
conceptualul restabilește criteriul;
generativul rămâne instrument;
adevărul este reinterpretat ca proces, nu ca produs;
responsabilitatea rămâne umană.
Adevărul devine astfel un act, nu un simplu rezultat.
Concluzie: adevărul ca exercițiu de maturitate
În epoca post-adevărului, adevărul nu mai poate fi presupus. El trebuie cultivat, apărat și re-asumat. Și toate acestea, nu prin refuzul tehnologiei, ci prin integrarea ei într-un cadru conceptual clar.
Adevărul nu este ceea ce circulă cel mai mult, ci ceea ce rezistă reflecției/examenului critic al celor avizați și cunoscători.
Cultura conceptual-generativă nu salvează adevărul automat, dar creează condițiile în care acesta poate, încă, să conteze.
Și observativ se poate afirma că:
post-adevărul nu este minciună, ci suspendarea criteriului;
adevărul nu dispare, ci este neutralizat prin supraabundență;
cultura generativă nu falsifică adevărul, ci îl de-responsabilizează;
antidotul la această stare de fapte și de lucruri nu este refuzul tehnologiei, ci reinstaurarea conceptualului ca instanță normativă.
De reținut că: totuși o mașină cognitivă este bună, nu pentru că utilizatorii ei sunt buni, ci pentru că ea însăși este bună din fabrică și de asemenea, pentru că programele instalate ca tehnologie cognitivă și textele ei de antrenament au fost fiabile și performante.
Co-creație, conceptual-generativă INU-IAlg și validare pentru public, Andrei Suman.
