Când adevărul nu dispare, ci se diluează
Discuția despre adevăr și post-adevăr este adesea formulată în termeni apocaliptici: adevărul ar fi murit, ar fi fost înlocuit de emoție, manipulare și relativism. Totuși, această formulare este imprecisă. Adevărul nu a dispărut și nu dispare. Și ceea ce s-a schimbat în fapt este regimul său de circulație culturală.
În actuala epoca, adevărul nu mai este contestat frontal, ci înecat într-un exces de nuanțe și variante, interpretări și simulări. Post-adevărul nu este negația adevărului, ci hipertrofia contextuală a acestuia, până la pierderea forței sale normative.
Adevărul: concept, criteriu, responsabilitate
În tradiția conceptuală, adevărul a funcționat ca drept un:
criteriu de corespondență cu realitatea;
rezultat al unui efort cognitiv disciplinat;
valoare normativă, nu doar descriptivă;
fundament al responsabilității morale și sociale.
A spune adevărul nu însemna doar a formula o propoziție corectă, ci a-ți asuma consecințele acesteia. Adevărul era și este legat de autor, de context și de riscul enunțării.
Această formă de adevăr presupune timp, competență și limită.
Post-adevărul nu se identifică cu minciuna. El substituie numai criteriul de adevăr.
Post-adevărul este adesea confundat cu minciuna. În realitate, el funcționează diferit. Minciuna presupune cunoașterea adevărului și ocultarea lui. Post-adevărul presupune dezactivarea criteriului de adevăr.
În regimul post-adevăr:
emoția înlocuiește verificarea;
coerența narativă înlocuiește corespondența cu realitatea;
viralitatea înlocuiește validarea;
repetarea substituie demonstrația.
Adevărul nu este respins, ci devine opțional.
Comentariu: Putem și avem dreptul să reflectăm, mult mai mult asupra noțiunilor de adevăr și post-adevăr. Din perspective AI, post-adevărul este perceput în a fi drept „un climat cultural –politic, în care faptele obiective sunt mai puțin influente în formarea opiniei publice. Din această perspectivă, adevărul factual devine irelevant, fiind înlocuit de manipulare și ideologie, un fenomen accentuat, în era Internetului, unde verificarea informației este adesea neglijată.”(sursa-Rezumat generat de AI. Google). Acest concept de post-adevăr este utilizat de politicieni mai ales pentru manipularea opiniei publice prin eludarea faptelor. Cum este posibil? Prin retorism și argumentare neconformă, prin expunerea unor idei de către politicieni către oameni, idei care să vină în prelungirea convingerilor, pe care aceștia deja le au. Prin apelul la emoții și transformarea cu bună știință a adevărului în irelevanță, mai ales acum în era internetului când dezinformarea este răspândită masiv. Prin urmare, atunci când ascultăm discursurile unor politicieni, trebuie să fim circumspecți și prin gândire critică să nu ne lăsăm vrăjiți de opiniile lor și totdeauna să ne întrebăm – câte din ceea ce prezintă aceste personaje politice se vor transforma în realitate?
Co-creație, conceptual-generativă INU-IAlg și validare pentru public, Andrei Suman.
