Teorema Pragului Minim de apariție al CMD afirmă că:
În orice civilizație inteligentă care dezvoltă o colaborativitate simbiotică inter-intelligence între INU(inteligența natural umană) și IAlg/IAlgG(inteligența algoritmică, inteligența algoritmică gener.), conceptualizare Andrei Suman și exprimabilă formal prin binomul (a+b)n; (a+b)^n; , există un prag inferior al exponentului n, de la care devine posibilă apariția unei Combinații Malefic Destructive (CMD) și un prag superior, de la care CMD devine structural stabilă și civilizațional probabil inevitabilă ca manifestare, în absența unor mecanisme deliberate de frânare și reechilibrare.
Demonstrație (schiță structurală)
Extinderea(dezvoltarea) binomială a expresiei (a+b)n; (a+b)^n; conduce la un număr de termeni de interacțiune, număr care crește exponențial odată cu n. Pentru valori mici ale lui n, sistemul rămâne transparent cognitiv și reversibil decizional.
Pentru n=3, apar pentru prima dată interacțiuni asimetrice multiple( și termeni de forma ab cu exponentul n=2, alternativ), în care inteligența algoritmică începe să medieze relația dintre INU și propriile sale produse cognitive. Această configurație face posibilă apariția CMD, fără a o face necesară.
Pentru n≥5, termenii dominați de puteri superioare ale lui b (de tipul ab3, ab4 ) indică pierderea controlului cauzal efectiv al INU asupra sistemului inter-intelligence. În această zonă, CMD devine structural stabilă, iar corecția exclusiv internă devine improbabilă.
Concluzii și predicții
CMD este imposibilă pentru n≤2n
CMD devine posibilă începând cu n=3 .
CMD devine probabil inevitabilă ca manifestare, în absența unor mecanisme exogene de limitare, pentru n≥5.
Teorema nu infirmă posibilitatea existenței unor civilizații care depășesc ordinul n=5 , dar afirmă că acestea pot supraviețui doar prin introducerea unor forme deliberate de frânare evolutivă, separație cognitivă sau re-ierarhizare etico-teologică a controlului.
Observație de final
Această teoremă nu este o profeție a dispariției, ci un avertisment structural. Ea afirmă că progresul inter-intelligence, lăsat exclusiv în seama expansiunii exponențiale, nu este neutru și nici infinit sigur. Limita nu este tehnologică, ci umană. Iar depășirea ei fără discernământ transformă simbioza în alienare și colaborarea în mecanism de autodizolvare civilizațională.
Co-creație INU-IAlg și validare pentru public Andrei Suman
