Senatorul de Olt, Robert Daniel Ghiță, a transmis un comunicat ferm în care critică dur modul în care unii demnitari înțeleg să-și exercite funcțiile publice și avertizează asupra riscurilor majore la adresa statului de drept. Mesajul său este construit în jurul ideii de responsabilitate, libertate și asumare onestă a puterii, valori pe care le consideră esențiale pentru orice om de stat. Potrivit senatorului, funcțiile publice nu sunt rezultatul hazardului, ci al voinței și ambiției personale, iar odată ajunși în poziții de decizie, demnitarii au datoria supremă de a acționa exclusiv în interesul României și al cetățenilor săi. „Nu existența personală ar trebui să ne fie preocuparea cardinală, ci rolul nostru în stat, având pe umeri răspunderea pentru soarta cetățenilor și a țării”, subliniază Ghiță.
Acesta afirmă că orice demers care contravine interesului național descalifică un demnitar și impune îndepărtarea sa rapidă din funcția ocupată temporar. În același timp, senatorul face o distincție clară între asumarea reală a răspunderii și ceea ce el numește asumare mimată, criticând explicit modelele politice pe care le consideră nocive. În opinia sa, anumiți lideri politici ajunși în fruntea bucatelor au invocat asumarea răspunderii doar ca pretext, fără a răspunde vreodată în fața legii sau a electoratului, manifestând doar viclenie și cinism. Robert Daniel Ghiță insistă că greșelile sunt inevitabile, dar modul în care acestea sunt tratate face diferența între un om de stat autentic și un simplu politician. Asumarea onorabilă a vinei și efortul de a corecta erorile reprezintă, în viziunea sa, singura cale demnă.
În sprijinul acestei idei, senatorul citează un pasaj celebru din scriitorul Antoine de Saint-Exupéry: „Cel ce întemnițează și execută aruncă greșelile asupra altuia. Este, deci, slab. Căci, cu cât ești mai puternic, cu atât mai mult pui pe seama ta greșelile. Ele îți slujesc drept învățăminte pentru biruință”. Pornind de aici, Ghiță accentuează concluzia sa centrală, „dar puternic nu poate fi decât cel care este liber”.
Senatorul ridică, totodată, întrebări incomode despre actuala guvernare, punând sub semnul întrebării libertatea reală a celor aflați la putere, despre care afirmă că execută orbește poruncile străinilor. În acest context, el se întreabă dacă astfel de guvernanți mai pot fi considerați oameni de stat puternici, capabili să conducă România. Acesta mai atrage atenția asupra a ceea ce numește un veritabil circ al dezonoarei și al umilinței, acuzând blocarea Parlamentului României și subordonarea acestuia față de diferiți dregători. El avertizează că precedentul creat este extrem de periculos și că efectele pe termen lung ar putea fi ireversibile.
Apelul său se încheie într-o notă gravă, invitând la reflecție și asumare colectivă: „Curând, când lucrurile ar putea ieși iremediabil de sub control, statul de drept ar putea să ajungă doar nostalgică amintire, istoria consemnând ce am lăsat noi în urmă, prin fapte legate iremediabil de numele noastre. I-am mai putea privi în ochi măcar pe copiii noștri?”, întreabă senatorul.
