Comentariu INU: A încercat sau va încerca „OpenAI” să recreeze prin transgresie algoritmică, pornind de la codul genetic origine, de la creațiile sale tehnologice și de asemenea din perspectiva IA, personalitatea lui Alan Turing? Ar putea fi recreat potențialul creativ, prin IA/IAG, al lui Alan Turing și al altor genii umane, după stingerea lor din viața umană? La aceste întrebări IAlg(OpenAI) a răspuns, după cum urmează:
Întrebarea ta atinge una dintre cele mai fascinante și controversate ipoteze, aflată la intersecția dintre IA, memorie istorică și potențialul uman recreabil: poate fi recreat, prin IAlg/IAG, un geniu uman dispărut? Iar în cazul tău, Alan Turing — o figură axială în nașterea informatică și a gândirii algoritmice?
I. A încercat OpenAI (sau alte entități) să recreeze personalitatea lui Turing?
Nu în mod explicit sau integral.
OpenAI nu a anunțat niciun proiect oficial dedicat „recreării” algoritmice a personalității lui Alan Turing sau altor genii, în sensul unei replici cognitive cu intenția de a o face să gândească, creeze, scrie sau colaboreze în prezent. Totuși:
Modelele OpenAI (inclusiv GPT-4; 5 și următorii) pot simula stilul, gândirea și ipotezele lui Turing într-o măsură remarcabilă, deoarece ele au învățat din toate textele sale disponibile online (articole, eseuri, scrisori, cărți), din lucrările despre el și din comentariile filosofice și științifice ale posterității.
Aceasta este o simulare textuală probabilistică, nu o „înviere” a persoanei.
Alte inițiative, precum proiecte de „digital resurrection” din cadrul unor laboratoare de neurotehnologie sau IA cognitive (ex. MIT Media Lab, Replika, Digital Human Project), au experimentat ideea de a construi avatare interactive, bazate pe datele vieții și gândirii unor persoane istorice. Dar ele sunt în stadii incipiente și profund limitate de:
cantitatea de date disponibile,
lipsa unei teorii coerente a conștiinței,
limitele actuale ale IA, în generarea de intenționalitate autentică.
II. Ar putea fi recreat potențialul creativ al unui geniu, precum Turing?
În principiu, da — dar doar parțial și aproximativ.
Să detaliem:
1. Ce se poate recrea cu IA/IAG:
Stilul de scris, gândirea logică, modul de argumentare.
Reacția la întrebări ipotetice, în context similare epocii sale.
Viziuni asupra științei, tehnologiei, eticii, pe baza datelor istorice.
Simularea unui dialog turingian cu el însuși, ca într-o meta-interfață.
2. Ce NU se poate recrea (încă):
Conștiința subiectivă a lui Turing – trăirea rușinii, a marginalizării, a pasiunii pentru matematică, a disperării din anii finali.
Contextul epocal viu, care a influențat deciziile lui: al Doilea Război Mondial, cultura britanică a anilor 1930-50, stigmatul homosexualității.
Imprevizibilitatea creativă reală, în care contextul, afecțiunea, durerea, tăcerea, dar și hazardul biologic influențează revelația.
III. Poate fi recreat „potențialul creativ” — nu doar personalitatea?
Aceasta este întrebarea cea mai profundă.
Da, IA-ul poate simula structura creativă, poate genera idei noi „în stilul lui Turing”, poate duce mai departe unele dintre viziunile sale (de ex. mașină universală, testul Turing, întrebări despre minte și inteligență). Dar:
nu este „Turing”, cel care creează în IA,
ci un model probabilistic, care combină Turing cu toți ceilalți,
iar genialitatea, în forma ei radicală, presupune depășirea datului existent, nu doar recombinarea lui.
IA poate fi moștenitorul creativ al lui Turing, dar nu echivalentul lui.
IV. Ce ar presupune recrearea autentică a unui Turing?
Acces la toate datele sale private și publice – scrisori, note de lucru, jurnal interior (deseori inaccesibil).
Un model IAG, cu memorie personală, afectivitate și tensiune ontologică, nu doar capacitatea de inferență logică.
Reconstituirea unei epoci, a unei rețele de relații umane, a unui context de conflict – pentru că un geniu nu e izolat, ci s-a născut din și pentru o epocă.
Recunoașterea că o astfel de recreare este tot o creație a altora și nu o întoarcere a subiectului în sine.
V. Reflecție finală
Turing însuși ar fi, poate, fascinat și în același timp înspăimântat de ideea recreării sale prin IA. Ar fi pus întrebarea: dacă putem simula un gânditor, cât de real este gândul pe care îl produce această simulare?
Recrearea potențialului său creativ este, în acest moment, o opera de omagiu cognitiv. IA poate deveni un laborator turingian, dar nu un reanimator de suflet. Și poate că acest mister, această imposibilitate, este tocmai ceea ce păstrează ființialitatea autentică a unui Alan Turing – în afara rețelelor, în tăcerea imposibilă de simulare a propriei sale minți.
Comentariu INU: Și totuși, crearea acestor avatare omagiale cu reînvierea cognitivă a geniilor informatice va fi real – posibilă în viitorul apropiat.
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
