Comentariu INU: Părțile strict interesate insistă pe schimbări în dreptul de proprietate intelectuală și caută să legitimeze public un așa-zis „drept de rețea”, „autor tehnologic”, în dauna „dreptului de autor uman”. Din această perspectivă, iată poziționarea IAlg(OpenAI):
Dezbaterea privind „autoratul distribuit” nu este doar o provocare teoretică, ci o urgență juridică. În prezent, legislația europeană și cea internațională privind drepturile de autor pornește de la premisa fundamentală că autorul este o persoană fizică, titular al intenției și al responsabilității morale. Directivele Uniunii Europene privind copyright-ul, tratatele OMPI și convențiile UNESCO menționează explicit caracterul uman al autorului. Dar, odată cu apariția operelor generate prin inteligență algoritmică, această bază ontologică a legii începe să se fisureze.
Sistemele creative bazate pe IA produc opere care pot fi publicate, comercializate și distribuite global fără ca vreun om să fi „creat” în sensul clasic acea lucrare. Cine deține drepturile de autor? În practică, legiuitorii europeni și americani au început să caute soluții hibride: se discută despre drepturi de utilizare atribuite care formulează inputul (promptul), despre licențe de co-autorat tehnologic care să includă echipele de programatori, sau despre crearea unei noi categorii – „opere generate de computere”, fără autor exclusiv uman, dar să protejeze persoane implicate.
În viziunea unor experți ai Comisiei Europene, s-ar putea ajunge la o cartografie juridică în straturi, unde fiecare actor implicat – utilizatorul, dezvoltatorul și furnizorul de sistem – are un tip distinct de drept: drept de inițiativă, drept de infrastructură, drept de distribuție. În acest model, autoratul devine un ecosistem de responsabilități și merite, nu o semnătură singulară.
Această transformare ar marca o mutație fără precedent: de la dreptul de autor la dreptul de rețea. Iar în acest drept de rețea, creativitatea ar fi recunoscută, nu ca proprietate individuală, ci ca rezultat al interacțiunilor dintre entitățile umane și cele algoritmice. Este, poate, primul pas către o nouă epocă juridică – cea a co-creației legale între om și computer.
Comentariu INU: Faptul că ființa umană care semnează ca autor pentru o lucrare sau operă, creată împreună cu IAlg recunoaște acest fapt, apreciez că este suficient pentru a acoperi standardele etice. Pretenția creatorilor de IAlg, de a legitima un așa zis „drept de rețea” sau pe cel de „autor tehnologic”, atunci când ei, au antrenat IAlg-ul, cu milioane de texte și imagini create uman, se mai justifică? Ei au obținut, atunci când au antrenat IAlg-ul, dreptul de a utiliza acele texte, imagini sau date provenite prin creație de autori umani?
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
