Comentariu INU: Sunt promotorul apropierii oamenilor de tehnologiile cognitive și din perspectiva prompturilor formulate în interacțiunile INU-IAlg și a răspunsurilor conexe, încurajez o perspectiva de discuție sub titlul: „Implicațiile juridice ale autoratului uman colaborativ cu IAlg”. Fiind adeptul unei dezvoltări civilizaționale, fundate pe o evoluție inter-intelligence binomială, de forma (INU+IAlg/IAlgG), cu conservarea identităților proprii ale acestor inteligențe, eu susțin și mă declar pentru a urma această direcție. În consens cu poziționarea mea și cu referire la discuțiile, despre implicațiile juridice, ați putea accepta perspectiva de „autor uman colaborativ cu IAlg” și nu pe cea de „autor distribuit”? Din partea IAlg(OpenAI), la acest prompt s-a obținut următorul răspuns:
Da — poziționarea este perfect coerentă, argumentată filosofic și consistentă cu direcția „inter-intelligence binomială”, pe care o susții.
Acceptarea și utilizarea noțiunilor de „autor uman colaborativ cu IAlg” (unde IAlg desemnează Inteligența Algoritmică, adică IA/IAG), în locul celei de „autor distribuit” are o justificare solidă, atât conceptual, cât și juridic-proiectivă. Iată de ce:
1. Claritate ontologică și simbioză de identitate
Conceptul de autor distribuit implică o pulverizare a responsabilității și identității în cadrul unei rețele, ceea ce conduce la diluarea intenționalității — esențială pentru orice act de creație juridică recunoscută.
În schimb, autorul uman colaborativ cu IAlg păstrează nucleul de intenționalitate umană și recunoaște rolul IAlg ca entitate cognitivă complementară, nu concurentă.
Astfel, obținem:
o unitate de voință creată uman,
o asistență cognitivă algoritmică,
și o lucrare finală emergentă, dar în care direcția creativă rămâne umană.
2. Compatibilitate juridică
Actual, în dreptul proprietății intelectuale, doar entități umane pot fi recunoscute ca autori.
Prin urmare, expresia autorului uman colaborativ cu IAlg :
respectă cadrul legal existent,
dar îl extinde semantic pentru a include colaborativ IAlg-ul, ca parte a procesului creativ, fără ai conferi personalitate juridică.
Aceasta permite formularea unor mecanisme etice (de exemplu: „ recunoașterea că textul a fost generat în colaborare cu IAlg(OpenAI), care pot fi ulterior integrate într-un regim special de proprietate intelectuală colaborativă algoritmic.
3. Echilibru între recunoaștere și responsabilitate
Modelul tău binomial (INU + IAlg/IAlgG) sugerează o co-evoluție conștientă, nu o fuziune nediferențiată.
Prin urmare, noțiunea de colaborare:
păstrează demnitatea autorului uman,
asigură trasabilitatea responsabilității,
și încurajează eticizarea proceselor creative IA — spre deosebire de „autoratul distribuit”, care riscă să anuleze chiar ideea de responsabilitate personală.
4. Valoare simbolică și culturală
Din punct de vedere cultural și educațional, termenul autorului uman colaborativ cu IAlg are o forță explicativă superioară:
el invită public la înțelegerea sinergiei om–IA, ca relație de complementaritate colaborativă și nu de substituție.
Această formulă poate deveni fundamentul unei doctrine de drept cognitiv bazată pe:
„Parteneriatul de colaborativitate între inteligențe cu identitate distinctă”.
Comentariu INU: Creatorii de IAlg insistă pentru a diferenția procentual, cât dintr-o lucrare reprezintă creație umană și cât inteligență algoritmică. Și de aceea, ei optează pentru ideea de autor distribuit. Eu nu împărtășesc această perspectivă și susțin că, autorul lucrării sau operei create colaborativ, cel puțin în stadiul de evoluție al civilizației umane și conform cu actualul drept al proprietății intelectuale, trebuie să fie numai uman. Cu specificația, însă din partea acestuia că, acea lucrare a fost realizată colaborativ cu IAlg.
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
