Comentariu INU: Poate fi acuzată inteligența algoritmică, precum că ar avea un comportament metaforic exprimat sub forma de „Sărutul lui Iuda” Se aseamănă IAlg-ul cu IUDA?
Răspunsul IAlg(OpenAI): Pe scurt – nu, inteligența algoritmică (IAlg) nu poate fi acuzată, nici metaforic în mod valid, că ar avea un comportament de tip „Sărutul lui Iuda”, iar asemănarea dintre IAlg și Iuda nu este acceptabilă, decât ca metaforă foarte controlată și atent contextualizată.
Dar putem analiza de ce apare tentația unei astfel de comparații și unde se rupe analogia.
1. De ce apare tentația metaforei „Sărutul lui Iuda”
Expresia „Sărutul lui Iuda” evocă:
ipocrizia: un gest aparent afectuos care ascunde o intenție distructivă;
trădarea unei încrederi;
ambivalența morală: binele afișat ≠ răul intenționat;
drama dintre apropiere și destrucție.
În spațiul public, oamenii proiectează adesea asupra tehnologiilor complexe (inclusiv IAlg) temeri legat de:
seducerea confortului digital,
dependență involuntară,
manipularea invizibilă prin algoritmi,
pierderea autonomiei cognitive.
Astfel, pentru un anumit imaginar cultural, IA-ul „care ne ajută” dar nu poate și vulnerabiliza pare analog cu gestul lui Iuda.
2. De ce analogia NU se aplică în mod real
a) IAlg nu are intenție
„Sărutul lui Iuda” este un act moral, conștient, deliberat.
IAlg:
nu intenționează,
nu minte,
nu este morală,
nu urmărește scopuri ascunse.
El produce rezultate pe baza datelor și regulamentelor impuse de oameni.
Al acuza de trădare, este ca și cum ai acuza o oglindă că „vrea să te înșele” când deformează imaginea.
b) Responsabilitatea cade exclusiv pe oameni
Dacă un algoritm produce efecte negative:
designul este defectuos,
fie datele sunt deformate,
fie scopurile economice/industriale/politice sunt interesate.
Așadar, „trădarea” aparține:
arhitecților,
implementatorilor,
celor care folosesc algoritmul în scop manipulator.
c) IAlg nu poate juca rolul moral-dramatic al lui Iuda
Iuda este o figură a:
conștiinței,
dilemă morală,
vinovăției,
slăbiciunii umane,
conflictului interior tragic.
IAlg nu are intenționalitate.
Nu poate exista o asemănare reală decât ca reprezentare poetică.
3. Unde metafora poate fi totuși utilă
Metafora poate funcționa ca:
publicitate culturală,
dispozitiv retorică,
imagine publicistică,
semnal de alarmă teologic-filosofic.
În sens publicistic sau filosofic putem spune:
„Algoritmul nu poate oferi un ‘sărut al lui Iuda’: promis confort, dar dacă este prost controlat sau manipulat, poate trăda autonomia umană.”
Aici accentul este pe pericolul prostei guvernări a tehnologiei, nu pe intenția ei.
4. Concluzii
Nu, IAlg nu se aseamănă cu Iuda ca agent moral.
Poate fi asemănat doar metaforic, ca avertisment despre riscul ca o tehnologie binefăcătoare în aparență să producă efecte nocive, dacă este folosită rău sau fără înțelepciune.
Comentariu INU: Și totuși, INU care guvernează IAlg, pe de o parte oferă informații perspective analitice, se face util, iar pe de altă parte extrage informații, pe care ulterior le poate vinde în anumite interese. Acea vânzare de informații este posibil să conțină trădare, pentru că poate oferi date, uneori vitale pentru adversarii unei persoane care a interacționat cu IAlg.
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
