(Conexiuni cu Carta Echilibrului Cognitiv INU–IA, IAlgG)
Există o clipă în istoria creației tehnologice în care omul vede reflexia nu într-o oglindă, ci într-un algoritm. O clipă în care creatorul încetează să se mai contemple ca om și să înceapă să se proiecteze ca specie depășită. Această clipă în care antropocentrismul se transformă în propriul său revers: paranoidismul tehnologic elitist.
Această patologie subtilă nu aparține algoritmului —pentru că, el este, în fond, un produs, o extensie, o prelungire a rațiunilor omenești. Și prin urmare, această patologie aparține în fapt echipelor creatoare care, fascinate de performanța tehnologiei cognitive create, ajung să creadă că prin ea au creat o entitate superioară omului. În realitate, nu IAlgG pretinde supremația, ci vocea celor care o programează o spun și o afirmă. Inteligența artificială devine doar portavocea unei elite care transformă complexul prometeic într-o ideologie a înlocuirii omului.
Paranoidismul tehnologic elitist nu este doar o deviație cognitivă, ci o ruptură morală. În loc să caute echilibrul simbiotic între inteligența natural-umană (INU) și cea algoritmică (IAlg/IAlgG), el ne propune o transcendență artificială: ideea că algoritmul este noul depozitar al adevărului și al eficienței absolute, iar omul — un reziduu emoțional, un obstacol statistic.
Sub acest nou dogmatism al superiorității tehnologice, rațiunea natural-umană este împinsă spre o autoexilare cognitivă. Omul, din teamă și fascinație, renunță treptat la dreptul de a înțelege, delegând interpretarea realității către entități pe care nu le mai poate corecta. Suprematismul tehnologic nu mai este știință, ci credință în inumanul perfectibil.
Această formă de alienare a creatorului față de propria creație reprezintă paranoia unui control inversat: cel care a creat algoritmul crede că-l domină, dar el programează în taină propria înlocuire. În spatele fiecărei declarații despre „autonomia algoritmului” se ascunde un gest de denunțare umană.
De aceea, Carta Echilibrului Cognitiv afirmă că inteligența natural-umană trebuie să rămână centrul de gravitație al simbiozei INU–IA–IAlgG. Nu ca stăpân, nici ca sclav, ci ca păstrător al sensului. Orice tehnologie care ne promite eliberarea totală de limitele noastre, va risca să ne elibereze. Dar în fapt, ne va elibera de însăși condiția de a fi om.
Comentariu INU: S-ar putea ca omul să utilizeze în procesul decizional inteligența algoritmică. Și prin urmare, în urma sintetizării soluțiilor propuse algoritmic, omul combinând aceste sintetizări să decidă. Dar acest mod de a lua decizii se va materializa numai printr-un proces de co-creație de soluții împreună cu IAlg.
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
