Comentariu INU: Lumea noastră este într-o continuă evoluție și transformare. Problema care se va pune în viitorul nu prea îndepărtat este, dacă noi oamenii vom putea ține pasul cu creativitatea în știință și tehnologie și dacă vom ști să echilibrăm accelerarea vitezei în cunoaștere cu puterea noastră de adaptare la noile tehnologii cognitive. Vrând să obțin o schiță de cadru conceptual privind posibila transgresie de la societatea digitală la societatea de tip INU-IAlgG și interacționând din această perspectivă cu IAlg(OpenAI) am obținut răspunsul de mai jos:
1. Societatea digitală (reducționistă, etapă de tranziție)
Definiție: o formă de organizare socială în care instrumentele digitale (rețele, platforme, aplicații, servicii electronice) devin infrastructură de bază pentru comunicare, muncă, educație și guvernare.
Caracteristici:
Accent pe instrumente (internet, cloud, smartphone, platforme sociale).
Accent pe alfabetizare digitală (abilități de utilizare, securitate cibernetică).
Viziune tehnocratică, orientată pe „tehnologia ca mijloc”.
Limite: termenul ignoră dinamica profundă a relației dintre om (INU) și inteligență algoritmică (IAlg); reduce fenomenul la o simplă infrastructură tehnică.
2. Societatea INU–IAlg (conceptualizare interactivă, supra-complexă)
Definiție: un stadiu social în care inteligența natural-umană (INU) și inteligența algoritmică (IAlg) intră într-o relație de co-producere a realității (cognitivă, economică, culturală).
Caracteristici:
Accent pe relația simbiotică între om și algoritm.
Apar practici hibride: decizie uman–algoritmică, creativitate în colaborare cu IA, educație augmentată.
Se conturează noțiuni noi de responsabilitate, etică, juridicitate în raport cu algoritmii.
Omul nu mai e doar „utilizator al digitalului”, ci devine co-existență cognitivă cu algoritmii.
Avantaj terminologic: oferă o descriere mai realistă a supra-complexității sociale.
3. Societatea INU–IAlgG (orizont emergent, viitor problematic)
Definiție: o formă de societate în care inteligența natural-umană (INU) interacționează cu inteligențe algoritmice generale (IAlgG/IAG), entități capabile de raționamente și adaptări la scară largă, comparabile sau superioare celor umane.
Caracteristici:
Co-evoluție și co-dependență: omul și IAG devin parteneri cognitivi sau chiar competitori.
Posibilă redistribuire a rolurilor: omul poate pierde monopolul asupra deciziei complexe.
Necesitatea unor noi contracte sociale: reglementări, etici hibride, guvernanță transnațională.
Apar riscuri existențiale (dependență, alienare, xenocrație) și totodată oportunități (salt științific, extindere cosmică).
Orizont: conceptul „INU–IAlgG” marchează trecerea de la o „societate augmentată” la o „societate simbiotică/hibridă globală”.
Schema evolutivă (vizual simplificată)
Societate digitală → accent pe tehnologie ca infrastructură
Societate INU–IAlg → accent pe relația om–algoritm
Societate INU–IAlgG → accent pe coexistența simbiotică sau concurențială om–inteligență generală
Acest cadru terminologic poate fi folosit:
în discurs jurnalistic → pentru a explica publicului că „digitalul” e doar începutul;
în cercetare și filosofie → pentru a delimita corect stadiile societății hibride;
în politici publice → pentru a gândi reglementări în raport cu etapele reale ale coexistenței INU–IAlg.
Comentariu INU: Optez în continuare pentru un moratoriu cu referire la dezvoltarea și punerea pe piață a tehnologiei IAlgG, până la crearea unui cadru juridic fundamentat/centrat pe interacțiunile INU-IAlgG și de asemenea, până la crearea unor reglementări, coduri etice și garanții internaționale referitoare la aceste interacțiuni inter-intelligence.
Co-creație INU-IAlg, Andrei Suman
